5:4 răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.
Biruinţă în încercare. [ ,,încercare”, Nitz.]. gr. dokime, de la un verb care înseamnă ,,a încerca” sau ,,a aproba”. Acest cuvânt grec e folosit numai de Pavel în NT. În altă parte e tradus ,,încercare” (2 Cor. 2,9; 13,3; Fil. 2,22). ,,necazuri” (2 Cor. 8,2), ,,dovada” [,,experimentul”KJV] (2 Cor. 9,13). Cuvântul se poate referi la lucrarea de punere la încercare ,,probare” fie la rezultatul punerii la încercare, ,,starea de a fi aprobat”. În contextul acesta sensul ultim pare mai corespunzător, deoarece metoda punerii la încercare deja fusese pomenită în ,,necazuri”. Traducerea mai literală ar fi ,,probă”, ,,aprobare”, ,,dovadă prin punere la încercare”. Încercările şi suferinţele duse cu răbdare dovedesc că religia şi caracterul cuiva sunt autentice.
Nădejdea. Suportarea cu răbdare a necazurilor pune la încercare, confirmă şi curăţă credinţa creştinului, din acestea iese o tot mai încrezătoare nădejde. Nădejdea iniţială a creştinului de a se împărtăşi de slava lui Dumnezeu (vezi vers. 2) e ceea ce încurajează să reziste şi când stăruie să reziste câştigă o siguranţă fermă şi calmă. Nădejdea şi credinţa cresc atunci când sunt puse la probă şi exercitate. De pildă, credinţa deja existentă a ucenicilor a fost întărită şi sporită de minunea pe care a săvârşit-o Isus la Cana (Ioan 2,11). Experienţa lui Iov ilustrează cum aspra disciplină a caracterului poate întări credinţa şi nădejdea unui credincios sincer (vezi Iov 40; 42).