5:20 Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult;
Legea. Literal ,,lege” (vezi cap. 2,12; 5,13). Reiese lămurit din cap. 5,13.14 că Pavel se gândeşte la timpul lui Moise cu ocazia când a intrat ,,legea”. La Sinai au fost declarate oficial legile lui Dumnezeu pentru călăuzirea poporului Său, deşi legea Lui morală a Celor Zece Porunci fusese scrisă în inima lui Adam la creaţiune.
A venit. [,,A intrat”, KJV; ,,se alătură”, Nitz.]. gr. pareiserchomai, ,,a se alătura”. Cuvântul acesta apare în alt loc în NT numai în Gal. 2,4, unde e tradus ,,furişaţi”.
Să se înmulţească. Acesta nu era scopul prim al legii, care era să dea la iveală norma neprihănirii. Dar din cauza tradiţiei moştenite şi cultivate a omului spre rău, efectul legii a fost de fapt să multiplice greşeala. Legea avea efectul acesta deoarece interzicea anumite fapte păcătoase care până la acea dată nu fuseseră recunoscute ca păcătoase. Dar când legea a fost afirmată formal, continuarea acestor acte a devenit o păcătuire premeditată. Întrucât legea este spirituală şi sfântă şi interzice pofte păcătoase, ea în mod inevitabil excită opoziţia în inimile răzvrătite şi în felul acesta devine ocazie de aţâţare a păcatului şi de a înmulţi greşeala. Dacă inima omului ar fi sfântă, şi dacă ar fi o înclinaţie spre a face binele, legea nu ar avea o astfel de tendinţă.
S-a înmulţit şi mai mult. Gr. huperperisseuo, ,,a abunda peste şi mai presus”. Cuvântul apare numai aici în 2 Cor. 7,4: ,,înmulţească” şi ,,înmulţit” de mai la începutul versetului derivă de la gr. pleonazo ,,a fi mulţi”, ,,a înmulţi”. Dumnezeu a îngăduit şi a lăsat ca el să se înmulţească şi apoi l-a dominat pentru a da la iveală cea mai minunată desfăşurare a slavei şi harului Său, aşa că binefacerile răscumpărării depăşesc cu mult relele rebeliunii.