5:17 Dacă deci, prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel unul singur, care este Isus Hristos!)
Moartea a domnit. Vezi vers. 14.
Cu mult mai mult. Contrastul din acest verset este între călcarea de lege şi har, moarte şi viaţă, acel unul singur Adam şi acel unul singur Hristos.
Primesc. Neprihănirea este un dar de la Dumnezeu, şi fie că e pusă în socoteală în îndreptăţire sau transmisă în sfinţire, ea este un dar de primit prin experienţa credinţei în Isus Hristos. Numai cei care sunt dispuşi să recunoască propria lor neajutorare şi nevoie şi în toată smerenia şi recunoştinţa să primească neprihănirea ca un dar, vor domni în viaţă.
Vor domni. Întrucât după ce pomenesc de două ori domnia morţii, Pavel pune în contrast domnia vieţii. Biblia adesea descrie pe sfinţi ca domnind în viaţa viitoare. ,,Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El” (2 Tim. 2,12; cf. Luca 22,30; Apoc. 3,21; 20,6; 22,5). Planul răscumpărării restatorniceşte tot ce se pierduse prin păcat. Când pământul e înnoit şi devine căminul veşnic al celor mântuiţi, scopul originar al lui Dumnezeu în creaţiunea lumii va fi fost împlinit (vezi GC 679). Stăpânirea pierdută a omului va fi fost recâştigată (vezi PK 682). ,,Cei neprihăniţi [drepţi] vor stăpâni [moşteni] pământul şi vor locui în el pe vecie” (Ps. 37,29).
În viaţă, prin Acel unul singur. Aceste cuvinte scot în evidenţă poziţia pe care Hristos o deţine ca Mijlocitor în lucrarea de răscumpărare a omului. Prin moartea Sa, credinciosul e îndreptăţit şi prin unirea cu El, de atunci înainte creştinul primeşte puterea dătătoare de viaţă şi de sfinţire care-i transformă viaţa prezentă şi-l asigură de viaţa veşnică viitoare.