5:11 Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.
Şi nu numai atât. Pavel menţionează un alt rezultat al îndreptăţirii prin credinţă. El spusese deja că noi ne bucurăm în necazuri şi nădejdea slavei lui Dumnezeu (vers. 2,3). El acum adaugă că ,,ne şi bucurăm în Dumnezeu”.
Bucurăm. Gr. kauchaomai (vezi vers. 2, 3).
În Dumnezeu. Nu e motiv ca noi să ne lăudăm cu privire la noi înşine (cap. 3,27; 4,2), dar există o mulţime de motive ca să ne lăudăm în Dumnezeu, mai ales datorită iubirii Lui mântuitoare (Ier. 9,23.24; Rom. 5,5-10; 1 Cor. 1,31; 2 Cor. 10,17).
Creştinul se bucură în binecuvântarea lui Dumnezeu şi în faptul că universul este sub administraţia lui Dumnezeu. Păcătosul este potrivnic lui Dumnezeu şi nu găseşte nici o plăcere în El. El se teme de El sau Îl urăşte. O dovadă că suntem cu adevărat convertiţi şi împăcaţi cu Dumnezeu e că ne bucurăm în El şi găsim plăcere în contemplarea desăvârşirii Lui aşa cum sunt descoperite în Scriptură.
Prin Domnul nostru. În toate faptele şi experienţele vieţii creştine, mijlocirea lui Hristos este pururi scoasă la iveală de scriitorii NT. Ne bucurăm în Dumnezeu prin Isus Hristos, care ne-a descoperit adevăratul caracter al Tatălui Său şi ne-a împăcat cu El.
Împăcarea. [Împăcare, KJV]. Gr. katallage, ,,împăcare”. Verbul ,, a împăca” este katallasso (vezi vers. 10). În fiecare din celelalte trei aparţii ale cuvântului katallage în NT el e tradus ,,împăcând” sau ,,împăcare” (Rom. 11,15; 2 Cor. 5,18.19). Pavel face referire aici nu la mijloacele prin care a fost săvârşită împăcarea (Rom. 3,25), ci la faptul împăcării (cap. 5,10). Cuvântul grec pentru jertfa de ispăşire este cu totul diferit (vezi cap. 3,25).