4:9 Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa i-a fost socotită ca neprihănire.
Fericirea aceasta este? [,,vine această fericire?”, KJV; ,,deci lauda acestei fericiri este?” Nitz.]. Sau ,,este această declaraţie de fericire?” În versiunea greacă nu e nici un verb. Pavel se pregăteşte acum să răspundă la obiecţiunea posibilă că, deşi evident trebuie să se admită că îndreptăţirea este prin credinţă şi nu prin fapte, cu siguranţă faptul că David şi Avraam ascultaseră de legea circumciziunii trebuie să fi avut de-a face cumva cu îndreptăţirea lor. Dacă se admite că lucrurile stau aşa, atunci cu siguranţă cei care sunt circumcişi trebuie să fi avut vreun avantaj în acest plan de îndreptăţire. Pavel răspunde la aceasta atrăgând atenţia asupra faptului că Avraam fusese îndreptăţit înainte de a fi circumcis. De fapt, Avraam a fost circumcis când era de 99 de ani (Gen 17,1.10.11.24) şi fiul său, Ismael, era de 13 ( vers. 25). Experienţa de credinţă a lui Avraam în făgăduinţa lui Dumnezeu a avut loc înainte ca Ismael să fi fost născut (Gen. 15,6).
Cei tăiaţi împrejur. Adică cei care sunt circumcişi, iudeii.