4:4 Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;
Celui ce face fapte. [,,celui ce lucrează”, KJV]. Adică nădăjduind prin aceasta să merite îndreptăţirea. Pavel scoate ilustraţia din viaţa de zi cu zi. Verbul acesta era folosit de obicei ca să exprime practicarea unei meserii pentru câştigarea existenţei (vezi Fapte 18,3; 1Cor 9,6; 2Tes 3,12).
Plata. Gr. misthos, ,,plată”, ,,leafă”, ,,răsplată câştigată” (vezi Mat 20,8; Iacov 5,4).
Se socoteşte. Gr. logizomai (vezi vers. 3). Cuvântul acesta poate fi folosit cu privire la trecerea în socoteala unei persoane a ceva ce poate i se cuvine sau nu. În versetul acesta, plata faptelor e ,,socotită” sau ,,pusă în socoteală” ca fiind neprihănirea sa legală. În vers. 8, Pavel
vorbeşte despre faptul că păcatul ,,nu se ţine în seamă” sau ,,nu se socoteşte” păcătosului.
Ca un har. Adică un dar (vezi cap. 3,24).
Ceva datorat. ,,Vrednic este lucrătorul de plata sa” (Luca 10,7). Dacă e necesar, el o poate cere înaintea unui tribunal. Aceasta reprezintă metoda legalistă de a căuta mântuirea. Dacă îndreptăţirea este o plată pentru fapte, Îl facem pe Dumnezeu debitorul nostru. Harul n-are aici nici un amestec.