4:1 Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam?
Ce vom zice dar? O expresie obişnuită la Pavel, legând ceea ce urmează cu pasajul anterior (vezi şi cap. 6,1; 7,7; 9,14.30). Dacă planul neprihănirii prin credinţă exclude orice laudă (cap. 3,27) şi nu face nici o deosebire între iudeu şi cel provenit dintre neamuri (vers. 22.23), ce vom spune atunci cu privire la cazul lui Avraam? Cu siguranţă, iudeii puteau susţine că tatăl poporului ales era acceptat înaintea lui Dumnezeu datorită marelui său merit. Pavel începe acum să explice, pe temeiul autorităţii Scripturii Vechiului Testament, că până şi Avraam a fost îndreptăţit pe acelaşi temei pe care este oferită păgânilor îndreptăţirea. Mai mult, Avraam s-a bucurat de această experienţă înainte ca să fie tăiat împrejur (cap. 4,10). În felul acesta nu se putea aduce acuzaţia că Pavel prezenta vreo doctrină nouă şi străină susţinând că îndreptăţirea vine prin credinţă. Pe bună dreptate putea susţine că se menţinea cu stricteţe în spiritul religiei Vechiului Testament, învăţând că lumea neamurilor, deşi necircumcisă, putea şi ea să fie îndreptăţită prin credinţă. Raportul credinţei lui Avraam din Geneza 15,6 oferă un caz de neprihănirea ,,fără lege” şi, totuşi, ,,mărturisită de lege” (Rom 3,21).
A căpătat. [,,a găsit”, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale (cf. pag. 10) pentru omiterea acestei expresii. Fie că luăm sau nu în considerare aceste cuvinte, scopul lui Pavel este clar. La întrebarea generală: ,,care este deci întâietatea [folosul] iudeului sau care este folosul tăierii împrejur?” (cap. 3,1), se răspunde printr-o privire asupra experienţei marelui patriarh. În ce constă, de fapt, superioritatea de netăgăduit a lui Avraam?
Prin firea lui. [,,în ce priveşte după trup”, KJV]. A fost o oarecare incertitudine dacă această expresie ar trebui să fie legată cu ,,a căpătat” sau cu ,,strămoşul nostru”. Prima legătură ar suna astfel: ,,Ce vom spune că Avraam, strămoşul nostru, a căpătat cu privire la firea lui?” Adică: A fost Avraam îndreptăţit prin ceva ce ar fi aparţinut firii? Cealaltă legătură posibil ar zice: ,,Ce vom spune că a căpătat Avraam, strămoşul nostru după trup?” Aceasta ar fi cu referire la Avraam ca strămoş prin descendenţă naturală. Amândouă formulările se potrivesc în contextul acesta. Unii văd cu putinţă o a treia legătura: ,,Ce vom spune deci? Că am aflat pe Avraam [că e] strămoşul nostru [numai] după trup?” (Lenski).
Strămoşul nostru, Avraam. [,,Avraam, părintele nostru”, KJV]. Dovezile textuale sunt împărţite (cf. pag. 10) între formula aceasta şi următoarea: ,,Avraam, strămoşul nostru”. Iudeii se făleau că au pe Avraam ca strămoş al lor şi un exemplu luat din viaţa şi din purtarea lui ar fi fost deosebit de puternic (vezi Mat 3,9; Ioan 8,39.40.53).