4:19 Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit, avea aproape o sută de ani, nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.
N-a fost slab în credinţă. [,,nefiind slab în credinţă”, KJV]. Mai bine ,,el n-a slăbit în credinţă”.
Nu s-a uitat. Dovezi textuale pot fi citate (cf. pag. 10) pentru omiterea cuvântului ,,nu”. Dacă ,,nu” e păstrat, expresia poate fi înţeleasă ca referindu-se la naraţiunea din Geneza 15,1-6. Cu ocazia aceea, se relatează că Avraam nu a ţinut seamă de dificultăţile care însoţeau făgăduinţa, ci a primit-o de îndată. Dacă ,,nu” este omis, expresia poate fi înţeleasă ca referindu-se la experienţa relatată în Geneza 17,17, din care se pare că Pavel a împrumutat câteva cuvinte. De data aceasta, pe bună dreptate Avraam s-a uitat la împrejurările nefavorabile, faptul că el şi Sara erau cu totul trecuţi de vârsta normală de a avea copii, dar credinţa lui nu a slăbit. O credinţă care rezistă chiar şi în faţa dificultăţilor recunoscute e cu adevărat mai mare decât o credinţă care pur şi simplu le trece cu vederea.
Îmbătrâni. [,,mort”, KJV; ,,amorţit”, Nitz.]. Adică incapabil să dea naştere la copii (cf. Evr 11,12). Pot fi citate anumite dovezi textuale (cf. pag. 10) pentru omiterea lui ,,acum” [KJV]. Prima făgăduinţă cu privire la un fiu fusese făcută lui Avraam înainte de naştere lui Ismael (Gen 15,3.4), şi Avraam era în vârstă de 86 de ani când s-a născut Ismael (cap. 16,16). A doua făgăduinţă a venit când Avraam era de 99 de ani (Gen 17,1), deşi el zicea că are o sută de ani, şi Sara avea probabil 89 de ani (vers. 17).
Nu mai putea să aibă copii. [,,amorţeală”, KJV]. Vezi Gen 18,11.