4:12 şi pentru ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora care, nu numai că sunt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia, pe care o avea tatăl nostru Avraam, când nu era tăiat împrejur.
Tatăl celor tăiaţi împrejur. (,,părintele circumciziunii”, KJV]. Adică tatăl celor circumcişi. Aceasta trebuia să fie legată cu ,,pentru ca să fie” (vers. 11). Era intenţia lui Dumnezeu ca Avraam să transmită ritualul circumciziunii tuturor descendenţilor săi fizici pentru a fi un semn al credinţei pe care ei trebuiau să o împartă cu el. Pavel nu a minimalizat însemnătatea circumciziunii, bine înţeleasă (vezi cap. 3,1.2). Era un privilegiu de a fi membru al neamului ales şi de a purta semnul neprihănirii prin credinţă.
Nu numai că sunt tăiaţi împrejur. În timp ce era strămoşul după trup al tuturor iudeilor circumcişi, Avraam era tatăl, în sensul în care termenul este folosit în acest context, numai al celor care primiseră circumcizia în acelaşi spirit şi cu aceeaşi credinţă ca el. Simpla circumcizie nu era de nici un folos, doar circumcizia legată de o credinţă ca a lui Avraam marca pe cei care erau cu adevărat descendenţii lui (cap. 2,28.29; 9,6.7).
Calcă. [,,umblă”, KJV; ,,merg”, Nitz.]. Gr. stoicheo, ,,a urma o persoană [sau un lucru]”, ,,a fi în rând cu”, ,,a fi de acord cu”, ,,a se spune la”. Ca termen militar înseamnă ,,a înainta în linie”. Comparaţi cu folosirea lui stoicheo în Galateni 5,25; Filipeni 3,16. Avraam este părintele celor care nu numai că sunt circumcişi, dar şi ,,calcă pe urmele” lui, urmează pilda credinţei pe care el o avea înainte de a fi circumcis. Exemplul credinţei lui Avraam aruncă mai multă lumină asupra sensului credinţei adevărate. Credinţa lui nu era o experienţă de moment, ci experienţa unei vieţi întregi, dându-se pe faţă în ascultare consecventă şi fapte bune. Dumnezeu Însuşi a mărturisit că ,,Avraam a ascultat de cuvântul Meu şi a păzit ce i-am dat de păzit, poruncile Mele, orânduielile Mele şi legile Mele” (Gen 26,5).