4:11 Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credinţă, când era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta;
Semn tăierea împrejur. [,,semnul circumciziunii”, KJV; ,,semn de tăiere împrejur”, Nitz.]. Adică circumciziunea ca semn. Instituind circumciziunea, Dumnezeu a zis: ,,Ea va fi un semn [semeion, ,,semn”, LXX] al legământului între Mine şi voi” (Gen 17,11).
O pecete. Gr. sphragis. Cuvântul acesta este folosit pentru anumite semne prin care contractele şi înţelegerile erau confirmate sau autentificate sau cu privire la instrumentele cu care se făceau semnele (vezi 1Cor 9,2; 2Tim 2,19; Apoc 5,1; 17,2). În felul acesta, circumciziunea era un semn exterior care însemna ratificarea legământului făcut cu Avraam şi confirmarea experienţei lui anterioare de îndreptăţire prin credinţă. În consecinţă, circumciziunea nu putea fi privită ca motivul primirii unui om şi al favoarei înaintea lui Dumnezeu. Ea era numai un semn şi o pecete pentru Avraam şi descendenţii lui cu privire la neprihănirea care vine prin credinţă. Circumciziunea nu conferea neprihănirea ci numai dădea dovada exterioară a existenţei ei. La fel pentru creştin, botezul nu aduce neprihănirea , ci rânduiala aceasta poate să fie privită ca un semn şi un sigiliu al credinţei şi îndreptăţirii experimentate înainte de botez.
Acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credinţă. Sau ,,neprihănirea prin credinţă”. Comparaţi cu expresia ,,ascultarea credinţei” (cap. 16,26).
Tatăl. Adică părintele spiritual. Avraam este strămoşul celor care au credinţă. Ca atare, el este un model şi un exemplu. Cei care merg pe urmele lui sunt priviţi ca fiii lui spirituali (vezi Luca 19,9; Ioan 8,39; Gal 3,7.29).
Cred. Darul mântuirii este oferit tuturor oamenilor de pretutindeni în aceleaşi condiţii, fie că sunt sau nu circumcişi (cap. 3,29.30). Avraam şi toţi copiii săi adevăraţi au împlinit aceste condiţii. Unica legătură existentă în această familie spirituală este aceea a credinţei. Unii membri ai familiei au semnul exterior al credinţei, alţii nu. Calitatea de membru nu e determinată de posedarea semnului, ci de posedarea a aceea ce semnul era menit să reprezinte.
Dacă semnificaţia originară a circumciziunii n-ar fi fost pierdută, iudeilor le-ar fi adus totdeauna aminte de scopul universal al planului de mântuire, prin care punerea în socoteală a neprihănirii este oferită tuturor celor care cred. În felul acesta, ei urmau să fie mai pregătiţi să conlucreze cu Dumnezeu la împlinirea sensului spiritual al făgăduinţelor Sale către Avraam, că el avea să fie tatăl multor neamuri (Gen 17,4) şi că în el urmau să fie binecuvântate toate familiile pământului (cap. 12,3).