3:8 Şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, care ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.
Ne vorbea de rău. [,,suntem defăimaţi”, Nitz.]. Literal, ,,suntem huliţi”. Relatarea mincinoasă era o grosolană expunere greşită a credinţei şi doctrinei lui Pavel şi totul era ,,afirmat” că apostolul ar fi spus astfel de lucruri. Acuzaţia că Pavel şi, în general, creştinii ar fi fost vinovaţi de învăţarea unei astfel erori era aparent o deducţie trasă din învăţături ca aceea că omul e îndreptăţit prin credinţă şi nu prin faptele legii (cap. 3,20.28) şi că ,,unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (cap. 5,20). Deplina respingere a acestei acuzaţii e prezentată în cap. 6.
Osânda. Adică judecata sau condamnarea. Nu e clar dacă ultima clauză se referă la batjocoritorii mai sus amintiţi sau la cei care îndrăznesc să spună: ,,să facem răul, ca să vină binele” sau la cei care vorbesc şi lucrează potrivit unui astfel de principiu dăunător. Ultima interpretare pare să se potrivească mai bine contextului, deoarece aluzia lui Pavel la batjocoritori este numai întâmplătoare faţă de scopul său principal din vers. 5-8, de a le tăia iudeilor orice pretenţie posibilă că sunt scutiţi de judecata lui Dumnezeu.