3:3 Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?
N-au crezut. Sau ,,au fost fără credinţă” sau ,,au fost necredincioşi”. Există o asemănare fundamentală între cuvintele greceşti traduse de obicei ,,a fi de părere”, ,,părere” şi ,,credinţă” în KJV. ,,A crede” este pisteuo. ,,Părere” este pistis. ,,Credinţă” este tot pistis. ,,A nu crede” este apisteo, iar ,,necredinţă” este apistia.
Referirea este fără îndoială la lipsa de încredere şi de credinţă în descoperirea lui Dumnezeu şi mai ales la lipsa de credinţă în Isus, Mântuitorul făgăduit. Poate că e o referire la necredincioşia generală a iudeilor, la eşecul lor de a trăi pe măsura cunoştinţei şi a învăţăturii care le fuseseră încredinţate. Pavel nu spune că iudeii erau credincioşi sau necredincioşi. ,,Unele ramuri au fost tăiate” (vezi cap. 11,17). Totuşi, ,,unii” (tines) poate reprezenta marea majoritate (cf. Evr 3,16).
Necredinţa. Sau ,,lipsa de credinţă”.
Va nimici. [,,va face fără efect”, KJV; ,,va desfiinţa”, Nitz.]. Gr. katargeo, ,,a face nul şi neavenit”. Cuvântul acesta apare adesea în epistolele lui Pavel şi e redat diferit, fie ,,desfiinţăm” (Rom 3,31), ,,nimicească” (1Cor 1,28), ,,am lepădat” (1Cor 13,11), ,,înlăturat” (Efes 2,15), ,,s-a dus” (Gal 5,11) etc. Înţelesul de bază este ,,a face fără temei”. Eşecurile iudeilor nu fac să se înţeleagă că Dumnezeu nu Şi-a ţinut făgăduinţele faţă de ei. Făgăduinţa mântuirii este încă valabilă, dar totdeauna şi numai pentru cei care au credinţă (Rom 1,16). În zilele noastre, unii pot fi ispitiţi să considere lunga amânare a revenirii lui Hristos ca un eşec al lui Dumnezeu de a-Şi împlini făgăduinţele faţă de poporul Său. Dar făgăduinţele Sale sunt condiţionate (vezi Ezech 12,27). Propriul nostru păcat şi propria noastră lipsă de credinţă sunt cele care L-au împiedicat pe Dumnezeu să-Şi împlinească făgăduinţa cu privire la revenirea Lui. Aceleaşi păcate care au oprit vechiul Israel să intre în ţara Canaanului au amânat intrarea Israelului spiritual în Canaanul ceresc. ,,În nici un caz nu erau de vină făgăduinţele lui Dumnezeu. Ceea ce ne-a ţinut în lumea aceasta de păcat şi durere atât de mulţi ani sunt necredinţa, spiritul lumesc, lipsa consacrării şi cearta din mijlocul poporului care pretinde că este al Domnului” (Ev 696). Vezi vol. IV, pag. 30-34.
Credincioşia lui Dumnezeu. [,,credinţa lui Dumnezeu”, KJV]. Sau ,,credincioşia lui Dumnezeu”, adică fidelitatea lui Dumnezeu faţă de făgăduinţele Sale. Cu privire la credincioşia lui Dumnezeu, vezi 2 Timotei 2,13; Evr 10,23; 11,11; 1 Ioan 1,9.