3:27 Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.
Unde este dar pricina de laudă? Întrucât toţi au păcătuit şi toţi au dat greş în a câştiga o neprihănire proprie prin faptele legii, întrucât toţi sunt la fel de dependenţi de harul lui Dumnezeu pentru obţinerea îndreptăţirii, orice motiv de mândrie omenească este clar îndepărtat. Aceasta probabil se referă îndeosebi la pretenţiile iudeilor, care se mândreau cu privilegiile lor speciale (vezi cap. 2,17.23).
S-a dus. [,,este exclusă”, KJV]. Literal, ,,împiedicată”.
Prin ce fel de lege? [,,prin ce lege?”, KJV]. Literal, ,,prin ce fel de lege?” În versiunea greacă, ,,lege” aici e fără articol (vezi cap. 2,12). Prin ,,lege”, Pavel înţelege aici lege în sens de principiu.
A faptelor? Adică o lege sau un principiu că neprihănirea vine prin ascultarea de lege. Un astfel de principiu n-ar exclude lauda, căci dacă un om ar putea pretinde neprihănire şi îndreptăţire pe temeiul faptului că ar fi săvârşit faptele cerute de lege, ar fi putut să aibă anumite motive de mândrie şi laudă (vezi Rom 4,2; Efes 2,9). N-ar fi loc pentru har.
Prin legea credinţei. Literal, ,,printr-o lege a credinţei”. Nu există articol în versiunea greacă (vezi cap. 2,12). Pavel se referă la principiul Evangheliei că îndreptăţirea şi neprihănirea vin prin credinţă. Credinţa primeşte smerit şi recunoscător ceea ce oferă Dumnezeu, şi aceasta nu lasă loc pentru laudă. ,,Ce este îndreptăţirea prin credinţă? E lucrarea lui Dumnezeu de a arunca în ţărână slava omului şi de a face pentru om ceea ce nu e în puterea acestuia să facă pentru sine” (TM 456).