3:19 Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.
Ştim. O expresie obişnuită la Pavel, cu referire la ceva admis în general (vezi cap. 2,2; vezi cap. 7,14; 8,22 etc.).
Legea. Articolul este prezent şi în versiunea greacă (vezi cap. 2,12). Referirea este general recunoscută ca fiind la Scripturile Vechiului Testament, din care Pavel scosese citatele anterioare. Vechiul Testament era împărţit în trei colecţii de cărţi, Legea, Profeţii şi Psalmii sau Scrierile (vezi vol. I, pag. 37). Dar titlul întreg, aşa cum apare în Luca 24,44, era rareori folosit, şi cele trei subîmpărţiri puteau fi pomenite ca legea şi profeţii (Rom 3,21; cf. Mat 5,17; 22,40 etc.) sau simplu legea (vezi Ioan 10,34). Pentru a face pe iudei să înţeleagă mai direct dovada Scripturilor şi pentru a preveni orice încercare din partea lor de a împinge referirea de la ei la neamuri, Pavel atrage atenţia la faptul că Vechiul Testament, din care citase, vorbeşte mai ales celor cărora le fusese dat. Iudeii recunoşteau inspiraţia divină a Vechiului Testament, care denunţa atât de specific păcatele naţiunii iudaice. De aceea, cu greu ar fi putut să fugă de concluzia lui Pavel că ei trebuia să fie priviţi, pe bună dreptate, ca împărtăşindu-se împreună cu neamurile de vinovăţia universală a omului.
Spune..., spune. Primul ,,spune” e traducerea gr. lego, care aici scoate în evidenţă subiectul celor ce sunt spuse. Al doilea ,,spune” e traducerea gr. laleo, care se referă la expresia legii. Primul cuvânt e aplicabil în mod deosebit materialului cuprins în lege, în timp ce al doilea se referă îndeosebi la proclamarea ei. Deosebirea dintre cele două cuvinte e ilustrată în traducerea ,,tot ce zice legea e adresat celor care sunt supuşii legii”.
Sub lege. [,,în lege”, Nitz.]. Literal, ,,în lege”, adică supuşi autorităţii legii (vezi cap. 2,12). Să fie astupată. [,,să fie oprită”, KJV; ,,să fie închisă”, Nitz.]. Având în vedere dovezile prezentate, oamenii nu au nici o scuză de oferit (Rom 2,1; cf. Psa 63,11). Toată lumea. Şi iudei şi neamuri împreună. Pavel a afirmat deja responsabilitatea păgânilor în cap. 1,20.32.
Vinovată. Gr. hupodikos, un cuvânt care apare numai aici în Noul Testament şi nu se găseşte în LXX. În greaca clasică, înseamnă ,,supus urmăririi” şi poate fi urmat de o referire la legea călcată, la partea vătămată sau la reclamantul îndreptăţit. Pasajul poate fi redat ,,să devină răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu”. Dumnezeu este astfel reprezentat ca având o ceartă cu păcătoşii (vezi Ier 25,31). Aici, Pavel poate vorbeşte despre Dumnezeu ca fiind nu numai parte vătămată, dar şi judecător (Rom 2,5.6.16).