2:9 Necaz şi strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întâi peste Iudeu, apoi peste Grec.
Necaz. [,,suferinţă”, Nitz.]. Gr. thlipsis, denotând apăsarea unei poveri zdrobitoare, ca în necazuri şi calamităţi şi în acest caz o pedeapsă pentru păcat.
Strâmtorare. [,,chin”, KJV]. Gr. choristeno, literal, ,,loc îngust”. Ideea este de constrângere. În traducerea LXX la Deuteronom 28,53.57, cuvântul descrie strâmtorarea unui asediu. Aici descrie neliniştea şi necazul prin care trece un om când e presat din toate părţile de nenorocire şi încercări sau de pedeapsă şi nu ştie încotro să se îndrepte ca să scape. Comparaţi cu descrierea des întâlnită în Vechiul Testament a stării de bucurie asemenea aducerii într-un loc larg (2Sam 22,20, Psa 118,5).
Peste orice suflet omenesc. Adică asupra oricărei fiinţe omeneşti. Versetul acesta a fost folosit pentru a susţine ideea că sufletul şi nu trupul urmează să sufere pedeapsa. Totuşi, cuvântul pentru ,,suflet” (psuche) desemnează adesea persoana ca întreg (vezi Rom 13,1; cf. celor de la Psa 16,10; mat 10,28).
Întâi peste iudeu. După cum iudeul este primul la privilegii şi oportunităţii, tot aşa este primul la răspundere şi vinovăţie (vezi Rom 1,16; cf. Luca 12,47.48).