2:8 şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.
Mânie şi urgie. [,,indignare şi mânie”, KJV; ,,mânie şi aprindere”, Nitz.]. Gramatical, aceste cuvinte nu sunt legate de expresia ,,care va da”, cum sunt cuvintele ,,viaţă veşnică” (vezi vers. 7). E necesar de adăugat cuvinte precum ,,va fi”. Pavel va fi intenţionat această schimbare de construcţie pentru a exprima distincţia clară că, deşi Dumnezeu este izvorul şi dătătorul vieţii veşnice, El nu este în mod strict şi în primul rând autorul pedepsei veşnice. Nimicirea este rezultatul necesar al purtării proprii a păcătosului (vezi cap. 1,18). O distincţie similară se poate să fi fost intenţionată de schimbarea în construcţie la cap. 9,22.23, de la pasivul ,,făcute pentru pieire”, [,,îngădui”, Nitz.], la activul ,,pregătit mai dinainte pentru slavă”. Dumnezeu Însuşi a pregătit vasele îndurării pentru slavă, dar vasele mâniei sunt ,,făcute” [,,îngăduite”] să se facă pe sine pentru nimicire (vezi GC 543).
Ordinea cuvintelor în versiunea greacă este ,,mânie şi indignare”. Cuvântul grec tradus ,,mânie” (orge) e înţeles ca exprimând sentimentul şi înclinaţia hotărâte. Comparaţi ,,mânia lui Dumnezeu rămâne asupra lui” (Ioan 3,36). Cuvântul pentru ,,indignare” [,,mânie”] (thumos) exprimă impulsul de moment sau izbucnirea spontană a sentimentului de mânie, ca în ziua nimicirii finale (Apoc 14,10). În ce priveşte însemnătatea mâniei dumnezeieşti, vezi Romani 1,18.
Duh de gâlceavă. [,,fac zavistii”, KJV]. Gr. eritheia, ,,un spirit mercenar, egoist”. Eritheia mai are şi sensul de ,,muncă pentru plată”. Mai târziu, termenul a ajuns să însemne ,,ambiţie egoistă sau certăreaţă”, ,,intrigă”, ,,rivalitate”. În altă parte a Noului Testament acelaşi cuvânt e folosit pentru a se referi la intrigă şi duh de partidă (2Cor 12,20; Gal 5,20; Filip 1,16; 2,3; Iacov 3,14.16). În cele mai multe din aceste cazuri, KJV traduce eritheia cu ,,ceartă”, evident pe temeiul susţinerii că acest cuvânt e derivat din altă rădăcină cu sunet aproximativ asemănător, eris, care înseamnă ,,controversă”, ,,dispută”, ,,gâlceavă” (vezi Rom 1,29).
În contrast cu cei drepţi, care stăruie în facerea binelui, cei nedrepţi sunt descrişi aici ca egoişti şi gâlcevitori în atitudinea lor faţă de Dumnezeu şi adevăr. Acelaşi duh i-a făcut pe mulţi iudei să se împotrivească Evangheliei (vezi Fapte 13,45 etc.). Atitudinea lor legalistă, mercenară faţă de religie şi concepţia lui egocentrică în ce priveşte mântuirea i-au determinat să lepede calea lui Dumnezeu de îndreptăţire prin credinţa în Hristos şi, în felul acesta, să-L lepede chiar pe Dumnezeu Însuşi.
Se împotrivesc adevărului. [,,nu ascultă adevărul”, KJV; ,,nu se supun adevărului”, Nitz.]. Comparaţi cu experienţa celor care ,,înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor” (cap. 1,18). Cei gâlcevitori şi egoişti nu se preocupă să fie loiali adevărului. Fiind ,,iubitori de sine” (2Tim 3,2), ei nu au primit ,,dragostea adevărului, ca să fie mântuiţi (2Tes 2,10). Preferă să găsească ,,plăcere în nelegiuire” (2Tes 2,10.12).