2:6 care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
Va răsplăti. [,,va da”, KJV]. Pavel citează Proverbe 24,1 sau Psalm 62,12. Că oamenii vor fi judecaţi după ceea ce au făcut este învăţătura constantă a Scripturilor (vezi Ier 17,10; Mat 16,27; 2Cor 5,10; Apoc 2,23; 20,12, 22,12). Fiecare, inclusiv iudeul privilegiat, va fi răsplătit sau osândit potrivit cu viaţa lui actuală şi cu adevăratul lui caracter.
Unii au găsit o dificultate în reconcilierea pasajului acestuia cu doctrina că ,,omul e îndreptăţit prin credinţă fără faptele legii” (Rom 3,28). Însă, Pavel nu pune aici în contrast credinţa şi faptele, ci ceea ce este un om cu adevărat şi ceea ce pretinde el că este. Pavel susţine că Dumnezeu judecă un om potrivit cu faptele reale ale neprihănirii sau nelegiuirii. Mai târziu în epistolă, Pavel explică faptul că simplele fapte ale legii, în contrast cu faptele credinţei (vezi 1Tes 1,3; 2Tes 1,11) nu sunt fapte reale ale neprihănirii (Rom 9,31.32). Faptele sunt recunoscute la judecata finală ca dovezi ale credinţei. Credinţa în harul lui Dumnezeu nu este ceva care să înlocuiască purtarea bună şi vieţuirea sfântă. credinţa poate să-şi dovedească realitatea şi sinceritatea numai prin astfel de manifestări (Iacov 2,18). Dumnezeu va răsplăti fiecărui om potrivit cu această manifestare.