2:5 Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
Dar cu. [,,după”, KJV]. Gr. kata, ,,potrivit cu”, ,,din cauza”.
Împietrirea. Sau ,,îndărătnicia”, ,,încăpăţânarea”. Iudeii erau într-o stare sufletească şi mintală în care bunătatea şi îngăduinţa lui Dumnezeu nu aveau efect.
Inimii tale, care nu vrea să se pocăiască. [,,inimă impenitentă”, KJV; ,,inimă nepocăită”, Nitz.]. Adică o inimă care refuză să se pocăiască. N-a avut loc o schimbare de atitudine a inimii. Împietrirea este o atitudine voluntară continuată şi sporită, în ciuda îndemnului lui Dumnezeu.
Îţi aduni o comoară de mânie. [,,îţi aduni mânie”, KJV]. În contrast cu bogăţiile bunătăţii lui Dumnezeu (vers. 4) şi comoara cerească (Mat 6,20). Lepădarea bogăţiilor bunătăţii are neprihănit urmare o comoară de mânie. Un om care respinge iubirea lui Dumnezeu nu e în aceeaşi stare ca acela care n-a cunoscut niciodată harul dumnezeiesc. Fiecare binecuvântare acordată şi fiecare privilegiu aduc o răspundere corespunzătoare. Rezistenţa stăruitoare faţă de iubirea lui Dumnezeu adună treptat o comoară de mânie pentru ziua socotelilor (vezi Deu 32,34.35). Ca în Romani 1,18 (vezi comentariul de referinţă), mânia este neplăcerea divină faţă de păcat, care are drept rezultat abandonarea omului pe seama judecăţii mâniei. Pavel nu zice: ,,Dumnezeu adună o comoară de mânie”, ci ,,voi vă adunaţi o comoară de mânie”.
Pentru ziua mâniei. Literal, ,,în ziua mâniei”.
Neprihănitei judecăţi. ,,Ziua mâniei” va descoperi oamenilor şi îngerilor, şi celor buni şi celor răi, că Dumnezeu e un judecător neprihănit. Această descoperire va consta din faptul că El va da fiecărui om potrivit cu faptele lui (vezi DA 763, 764; GC 668).
Această descoperire finală, care are loc la sfârşitul tuturor lucrurilor, urmează să fie pusă faţă în faţă cu descoperirea mâniei şi cu dreapta judecată a lui Dumnezeu, aşa cum e văzută în starea decăzută a omenirii (cap. 1,18).