2:4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
Dispreţuieşti tu. Iubirea şi răbdarea lui Dumnezeu produc numai un sentiment sfidător de siguranţă în inima unei persoane împietrite în păcat. ,,Fiindcă hotărârea pentru fapta rea nu se îndeplineşte pe dată, de aceea inima fiilor oamenilor este plină de facere de rele” (Ecl 8,11; cf. Psa 10,11.13, Nitz). Iudeii erau obişnuiţi să folosească argumentul că întrucât Dumnezeu încă îi binecuvântează, deci nu-i priveşte ca păcătoşi (vezi Luca 13,1-5; Ioan 9,2). Cât de uşor cădem în aceeaşi cursă astăzi! Întrucât Dumnezeul cel îndurător continuă să ne acorde timp şi ocazie să ne pregătim pentru revenirea Lui, noi abuzăm orbeşte de îndurarea şi răbdarea Lui continuând, mulţumiţi de noi înşine, să urmăm căile noastre păcătoase. Nu reuşim să recunoaştem scopul toleranţei şi îndelungii Lui răbdări.
Bogăţiile. Un cuvânt favorit al lui Pavel pentru a descrie calitatea darurilor lui Dumnezeu şi a atributelor lor (vezi Rom 11,33, Efes 1,7.18; 2,7; 3,8.16; Filip 4,19; Col 1,27 etc.).
Bunătăţii. Gr. chrestotes, ,,excelenţă”, ,,bunătate”, ,,blândeţe”, ,,amabilitate”.
Îngăduinţei. [,,toleranţei”, KJV]. Gr. anoche, literal, ,,o reţinere”. În greaca clasică, termenul acesta era folosit pentru un armistiţiu militar. El implică ceva temporar, care poate trece când condiţiile se schimbă. Astfel, e folosit pentru a descrie ,,îndelunga răbdare” a lui Dumnezeu în legătură cu ,,trecerea cu vederea” a păcatelor (cap. 3,25). În îngăduinţa Sa, Dumnezeu Şi-a reţinut mânia, ca şi cum ar fi încheiat un armistiţiu cu păcătosul. Aceasta nu înseamnă că mânia Lui nu va fi, în cele din urmă, lăsată să acţioneze. Dimpotrivă, se lasă de înţeles că ea va fi cu siguranţă lăsată să acţioneze, dacă păcătosul nu se foloseşte de acest timp de armistiţiu ca să se pocăiască.
Îndelungii Lui răbdări. Deşi Dumnezeu urăşte păcatul, totuşi, în îndelunga Lui răbdare, El nu pedepseşte păcatul în clipa în care acesta e săvârşit. Dimpotrivă, El cruţă pe oameni zi după zi pentru a le da ocazia să se pocăiască şi să fie mânuiţi (2Pet 3,9). Oamenii ,,dispreţuiesc” îndelunga răbdare a lui Dumnezeu trăgând concluzia că El nu intenţionează să pedepsească vreodată păcatul şi că, în consecinţă, ei pot stărui fără grijă în păcat.
Nu vezi tu? [,,necunoscând”, KJV]. Expresia lasă să se înţeleagă că este vorba despre o ignoranţă voluntară (cf. Osea 2,8).
Te îndeamnă. [,,te mână”, KJV]. Versiunea greacă poate fi interpretată ca exprimând un efort care poate să nu-şi ajungă scopul. Propoziţia ar suna astfel: ,,are de scop să te îndemne”, ,,încearcă să te îndemne”.
Pocăinţă. Gr. metanoia. Ca şi în altă parte a Noului Testament, cuvântul acesta lasă să se înţeleagă o întoarcere radicală, o schimbare a gândurilor, a scopurilor şi a vieţii. Ea înseamnă mai mult decât o simplă întristare pentru păcat (vezi Psa 32,1).