2:29 Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.
Înlăuntru. [,,lăuntric”, KJV]. Literal, ,,în secret” (cf. Mat 6,4). Iudei reali sunt cei care posedă spiritul şi caracterul care împlineşte scopul lui Dumnezeu în chemarea lor de a fi poporul Său ales. Dumnezeu îi despărţise nu doar pentru a săvârşi anumite ritualuri exterioare, ci pentru a fi un popor sfânt în inimă şi viaţă (Deu 6,5; 10,12; 30,14; Psa 51,16.17; Isa 1,11-20; Mica 6,8).
A inimii. Fundalul spiritual al circumciziunii, fără de care ceremonia exterioară este lipsită de valoare, este clar susţinut în Vechiul Testament (vezi Deu 10,16; 30,6; Ier 4,4; 9,26; Ezech 44,9; vezi şi Fapte 7,51; Filip 3,3; Col 2,11). Scopul tăierii împrejur era ca ea să fie un semn de despărţire de lumea păgână şi de consacrare faţă de adevăratul Dumnezeu. Ritualul cuprindea în sine renunţarea la toate păcatele şi părăsirea lor, lepădarea a tot ce era supărător pentru Dumnezeu. O astfel de lucrare era clar ,,a inimii”.
În duh. [,,în duhul”, KJV]. Adică în viaţa lăuntrică, spirituală.
Nu în slovă. Comparaţi cu aceeaşi expresie din Romani 7,6; 2 Corinteni 3,6-8. Adevărata tăiere împrejur cuprinde în sine o lucrare lăuntrică, spirituală, de supunere faţă de Dumnezeu şi e mai mult decât o simplă împlinire exterioară a unei cerinţe rituale.
Lauda. Aceasta poate fi privită ca un joc de cuvinte. Numele ,,iudeu” e derivat din ,,Iuda”, care, în ebraică, e construit în jurul unei rădăcini de cuvânt care înseamnă ,,laudă” (vezi Gen 29,35). În Romani 2,17, Pavel a început analiza stării spirituale a iudeilor, referindu-se la numele de care erau atât de mândri. În vers. 29, el a descris felul de persoană vrednică de acest nume. E potrivit ca Pavel să adauge că iudeul adevărat este persoana a cărei laudă nu e de la oameni, ci de la Dumnezeu. Compară cu 1 Samuel 16,7.
Mare parte din ceea ce a fost spus cu privire la iudei în capitolul acesta poate fi aplicat celor care se pretind a fi creştini. Cineva care are Cuvântul lui Dumnezeu şi îşi înţelege datoria este mult privilegiat. Cunoştinţa aceasta poate duce la sfinţenie şi fericire în viaţa aceasta şi la viaţă veşnică în viitor. Dar e un lucru îngrozitor pentru creştini să neglijeze privilegiile de care se bucură. Ei vor fi judecaţi după lumina pe care au primit-o. Simpla mărturisire a religiei nu-i poate mântui, indiferent cât de corespunzătoare ar putea fi doctrina lor. Aprecierea pe care oamenii ar putea-o da evlaviei lor aparente nu e adevărata măsură a adevăratului lor caracter şi a adevăratei lor poziţii faţă de Dumnezeu. Ritualurile şi ceremoniile exterioare sunt mult mai puţin importante decât starea minţii şi a inimii. Faptul în sine că cineva a fost botezat nu-l va salva. Faptul că cineva e înscris în registrul membrilor bisericii sau că s-a născut într-o familie de oameni evlavioşi nu-i garantează mântuirea. Creştinul adevărat este cel care e creştin în interior, deoarece religia este o chestiune a inimii.
În toată viaţa sa zilnică, creştinul trebuie să facă din lauda lui Dumnezeu ţinta străduinţelor sale. Noi nu trebuie să ne facem slujba ,,ca şi cum” am vrea să plăcem ,,oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu” (Efes 6,6; cf. Col 3,22). Hristos este pilda noastră în privinţa aceasta. El a zis: ,,Totdeauna fac ce-I este plăcut” (Ioan 8,29). La fel Pavel mărturisea că place nu oamenilor, ci lui Dumnezeu (1Tes 2,4).
Comentarii Ellen G. White
1 MB 124, 125; MH 485
1–3 8T 85
4 COL 202; CT 366; SC 27; 8T 64 5 Ev 27; TM 146; 7T 88
5.6 GC 540 6 CS 21; DA 708; EW 53; GC 673; 4T 646; 7T 180
7 CS 149; EW 114; GC 533; LS 48; ML 167; 1T 39; 2T 102, 229; 7T 235
9 GC 540
10 MYP 54
11 AA 380; CS 162; FE 315, 336; PK 369; TM 192; 4T 225; 5T 677
12.13 GC 436 14–16 COL 385; DA 239, 638; GC 436
29 AA 204; FE 399