2:24 Căci din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri, după cum este scris.
Este hulit. Sau ,,se vorbeşte profan de el”, ,,este insultat”. Neamurile judecau religia iudeilor după inconsecvenţa vieţii închinătorilor ei şi, în felul acesta, erau făcuţi să hulească pe Dumnezeu, Autorul religiei. Iudeii se făleau cu Legea, dar din cauza neascultării lor, aduceau dezonoare asupra Legiuitorului. Purtarea rea şi făţărnicia iudeilor făceau pe neamuri să dispreţuiască o religie care părea să n-aibă nici un efect asupra curăţirii şi înfrânării celor care mărturiseau că o respectă. Iudeii erau atât de geloşi pentru numele lui Dumnezeu încât nici nu rosteau numele prea sfânt al Lui (vezi vol. I, pag. 171, 172). Totuşi, trăiau în aşa fel încât neamurile erau făcute să hulească numele Lui.
Este scris. Referirea este probabil la Isaia 52,5, deşi se poate ca Pavel să fi avut în minte şi 2 Samuel 12,14; Ezechiel 36,21-24. El aplică pasajul dându-i un nou sens. Isaia vorbea despre dispreţul pe care vrăjmaşii îl aveau faţă de numele lui Dumnezeu, pentru că se îngăduise ca Israel să cadă în mâinile lor. Pavel spune că pricina acestei necinstiri este viaţa duplicitară a iudeilor.