2:22 Tu care zici: Să nu preacurveşti, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele?
Preacurveşti? [,,comiţi adulter”, KJV]. Vezi vers. 1.
Ţi-e scârbă. Gr. bdellusso, ,,a detesta”, ,,a se întoarce cu dezgust”.
Jefuieşti templele. [,,comiţi sacrilegiu”, KJV]. Aceasta este, în general, explicată ca jefuire a templelor păgâne, însemnând că Pavel se referă aici la inconsistenţa jefuirii de temple în ciuda mărturisitei întinări prin contactul cu idolatria. Faptul că iudeii erau cunoscuţi pentru astfel de fapte se poate deduce oarecum din Fapte 19,37-41, unde dregătorul oraşului Efes disculpă pe Pavel şi pe tovarăşii săi de învinuirea de a fi jefuitori de temple. Păcatul acesta era interzis de iudei, în armonie cu Deuteronom 7,25. Iosif Flavius parafrazează în felul următor interdicţia aceasta: ,,Nimeni să nu hulească zeii pe care alte cetăţi îi respectă, să nu jefuiască temple străine şi nici să nu ia vreun tezaur care a fost dedicat în numele vreunui zeu” (Antichităţi, iv. 8.10 [207]).
Totuşi, este posibil ca Pavel să se refere la profanarea de către iudei a templului şi a serviciilor acestuia. Esenţa idolatriei este profanarea lui Dumnezeu şi de lucrul acesta iudeii erau în mare măsură vinovaţi. Ei făceau din casa lui Dumnezeu ,,o peşteră de tâlhari” (Mat 21,13; Marcu 11,17; Luca 19,46).