2:21 tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: Să nu furi, furi?
Tu, deci. Întrucât iudeii făcuseră atât de mândri o mărturisire de evlavie şi ridicaseră pretenţia că sunt superiori, era numai drept ca să se aştepte mult de la ei. Dar Pavel descrie acum inconsistenţa dintre pretenţiile şi adevărata lor purtare. ,,Ei zic, dar nu fac” (Mat 23,3).
Furi? O astfel de inconsistenţă nu era ceva nou printre iudei. Cu multă vreme înainte, psalmistul descrisese decăderea morală a poporului său (Psa 50,16). Când făcea acuzaţia de furt, fără îndoială că Pavel avea în minte, printre altele, metodele necinstite de încheiere a tranzacţiilor, aşa cum erau practicate chiar în zona Templului cu aprobarea şi colaborarea preoţilor şi conducătorilor (vezi Mat 21,12; vezi şi DA 155). Acuzaţia de adulter se poate să fi cuprins în sine o referire specială la practica neglijentă a divorţului (vezi Mat 5,31.32). Cu privire la situaţia morală între iudei, vezi Romani 2,1.