2:16 Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.
În ziua. Adică timpul judecăţii finale (Fapte 17,31). KJV leagă versetul acesta de Romani 2,12, punând vers. 13-15 în paranteză. Totuşi, nu este necesar ca vers. 13-15 să fie privite ca parantetice. Versetul 16 poate fi privit ca rezumând întreaga argumentaţie precedentă.
După Evanghelia mea. Unii au înţeles lucrul acesta ca însemnând că era atât de încrezător în adevărul soliei Sale încât putea să susţină că Evanghelia sa urma să fie norma la judecata finală (vezi 1Cor 15,1; Gal 1,6-9). Totuşi, Pavel se poate să fi vrut să spună că faptul notat, şi anume că oamenii nu numai că vor fi judecaţi, dar vor fi judecaţi de Isus Hristos, este arătat în Evanghelie. Judecata viitoare este clar arătată în Vechiul Testament (Dan 7,9-12.26.27). Dar una din învăţăturile distincte ale Evangheliei este că Acela care a trăit şi a murit pentru ca să mântuiască pe oameni urmează şi să-i judece (2Cor 5,10).
Prin Isus Hristos. Biblia învaţă lămurit că Isus este nu numai Mântuitorul, ci şi Judecătorul nostru (Mat 25,31-46; Ioan 5,22.27; Fapte 10,42; 17,31; 2Tim 4,1).
Lucrurile ascunse. [,,secretele”, KJV]. Tocmai prin aceste lucruri ascunse se descoperă cu adevărat caracterul (Prov 7,19). Întrucât Dumnezeu are un raport exact al fiecărui lucru ascuns din viaţa noastră (Ecl 12,14; cf. Mat 10,26; Luca 8,17; 1Cor 4,5), El poate să judece fără să aibă ,,în vedere faţa omului” (Rom 2,6.11; cf. GC 486). ,,Căci toată fapta o va aduce Dumnezeu înaintea judecăţii, cu toate cele ascunse” (Ecl 12,14, Nitz.). Versetul acesta explică mai mult argumentul principal din Romani 2. Iudeul favorizat, cu toată cunoştinţa sa din lege, era înclinat să privească de sus la omul dintre neamurile ignorante şi să-l declare nevrednic de mântuire. Dar numai Dumnezeu, care poate citi viaţa lăuntrică, e în situaţia să ia astfel de hotărâri. Înclinaţia iubitoare, graba de a asculta de legea conştiinţei sunt lucruri pe care numai Dumnezeu le poate cunoaşte deplin. Totuşi, acestea sunt lucruri esenţiale care constituie cu adevărat respectarea Legii lui Dumnezeu. Acestea sunt calităţi ale caracterului pe care Dumnezeu le aşteaptă şi de la iudeu şi de la cel dintre neamuri, iar la judecata finală, nici o umbră de evlavie exterioară nu va compensa lipsa lor.