2:15 şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.
Lucrarea Legii, Adică lucrarea pe care o cere Legea, purtarea pe care o cere legea. Expresia a mai fost înţeleasă ca însemnând efectul practic al lucrării Legii însăşi în statornicirea deosebirii dintre ceea ce este drept şi ceea ce este nedrept.
Scrisă în inimile lor. Chiar dacă neamurile nu cunosc legea scrisă, ori de câte ori dau pe faţă iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii lor arată că ceea ce cere lege e scris în inimile lor (vezi Ier 31,33; Evr 10,16). În ce priveşte înţelesul cuvântului ,,inimă”, vezi Romani 1,21. ,,Oriunde este un impuls de iubire şi simpatie... e descoperită lucrarea Duhului Sfânt a lui Dumnezeu” (COL 385; cf. Gal 5,22). În nici un caz Duhul Sfânt nu este dat numai iudeilor şi creştinilor, ci El lucrează asupra minţii şi inimii oamenilor de pretutindeni. Pasajul acesta trebuie să fi fost o doctrină pe care cu greu o puteau admite iudeii. Ea nu e mai puţin necesară creştinilor astăzi, care sunt ispitiţi să cultive o concepţie prea îngustă şi prea egoistă cu privire la mântuire (vezi Ioan 3,16; 1Tim 2,4).
Mărturiseşte. Pavel atrage atenţia asupra funcţiei pe care o are conştiinţa pentru neamuri, ca
o dovadă în plus că ei tot mai aveau o oarecare cunoştinţă despre voia lui Dumnezeu, în ciuda faptului că nu cunoşteau legea scrisă.
Cugetul. [,,conştiinţă”, KJV; ,,ştiinţă de sine”, Nitz.]. Gr. suneidesis, ,,împreună cunoaştere”, o a doua cunoaştere pe care un om o are despre calitatea actelor sale, împreună cu cunoaşterea actelor în sine. Pavel foloseşte suneidesis de peste 20 de ori în epistolele sale. Oamenii au facultatea de a judeca gânduri, cuvinte şi fapte. Conştiinţa poate să fie foarte scrupuloasă (1Cor 10,25) sau arsă ,,cu fierul roşu” din cauza abuzului (1Tim 4,2). Ea poate fi luminată prin cunoaşterea continuă a adevărului (1Cor 8,7) şi reacţionează după lumina pe care o are.
Gândurile. Sau ,,cugetările”, ,,raţionamentele”.
Sau se învinovăţesc. Cuvintele acestea şi restul cuvintelor din vers. 15 au fost explicate în diferite moduri. ,,Între timp” [KJV] e tradus de la un cuvânt care înseamnă, literal, ,,în mijloc”. Legând acest cuvânt cu ,,un altul” e posibil să se ajungă la înţelesul ,,între ele”. Unii înţeleg aceasta ca referindu-se la considerarea noţiunilor de bine şi rău [,,cercetarea de sine”, G. Gal]. RSV traduce pasajul ,,gândurile lor în conflict se acuză sau poate se scuză”. Unii iau pe ,,între ele” ca însemnând neamurile cu neamurile şi trag concluzia că Pavel se referă aici la acuzaţii sau justificări care există între neamuri.
Luat în ambele sensurile, pasajul acesta arată că Pavel îşi întăreşte susţinerea că neamurile nu erau lipsite de o oarecare înţelegere a binelui şi a răului. Ei urmează să fie judecaţi după îndemnurile conştiinţei.