2:12 Toţi cei ce au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; şi toţi cei ce au păcătuit având lege, vor fi judecaţi după lege.
Toţi cei. [,,căci câţi”, KJV; ,,câţi da”, Nitz.]. Din cauza privilegiilor lor, iudeii puseseră la îndoială posibilitatea ca principiul: ,,căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului” (vers. 11) să li se aplice lor. Până aici, abuzaseră de poziţia lor favoriză încât ajunseseră că se simtă liberi să condamne crimele altora, în timp ce ei înşişi săvârşeau aceleaşi păcate (vers. 1-3). Acum, Pavel începe să explice cum Dumnezeu va exercita nepărtinire la judecarea iudeului privilegiat şi a celui dintre neamuri, mai puţin privilegiat. Fiecare va fi judecat după metoda corespunzătoare cazului său, iudeului după legea scrisă, faţă de care a păcătuit, şi cel dintre neamuri, după legea nescrisă a conştiinţei faţă de care a păcătuit.
Fără lege. Această expresie, evident, înseamnă fără lege specific revelată sau scrisă, deoarece păgânii nu sunt fără legea nescrisă a conştiinţei (vers. 14.15). Neamurile nu vor fi judecate după o lege pe care nu o au. Cu toate acestea, dacă încalcă legea nescrisă a conştiinţei vor fi pierduţi la fel ca cei care au păcătuit împotriva unei lumini mai mari. Pavel a explicat deja că păcatele neamurilor sunt de neiertat, deoarece au lepădat descoperirea lui Dumnezeu faţă de ei în natură şi în conştiinţă (cap. 1,19.20.32). Lipsa de lumină mai mare nu le dă dreptul să păcătuiască faţă de o lumină mai mică. Păgânii care păcătuiesc vor fi pierduţi, chiar dacă nu au legea lui Dumnezeu sub formă scrisă. Ei au păcătuit faţă de legea pe care o au, şi pedeapsa urmează ca o consecinţă inevitabilă.
Având lege. [,,în lege”, KJV]. Literal, ,,în lege”, adică în afara legii, sub autoritatea legii. În această afirmare generală a principiului judecăţii lui Dumnezeu, Pavel foloseşte termenul ,,lege” fără articolul hotărât. În Epistola către romani ,,legea” apare de vreo 35 de ori cu articol şi cam de 40 de ori fără articol. Problema identificării legii la care se face referire în fiecare pasaj a fost subiectul unor mari discuţii timp de mulţi ani. Atât pare sigur, că nici o decizie finală nu trebuie să fie bazată numai pe prezenţa sau pe absenţa articolului, pentru a se determina dacă e vorba de Cele zece porunci, legea ceremonială sau o altă formă a legii. Totuşi, pare să se fi ajuns, în general, la acordul că în absenţa articolului, accentul este pus pe ,,lege”, în primul rând, ca principiu abstract şi universal. Când e prezent articolul, accentul este pe ,,lege” ca un cod special şi concret.
În lipsa unei reguli precise şi simple pentru determinarea identităţii cuvântului ,,lege” cu ajutorul folosirii sau nu a articolului hotărât, va fi poate lucrul cel mai înţelept de a ne sprijini mai ales pe context pentru a indica identificarea particulară care trebuie făcută. În fiecare pasaj însemnat, unde apare termenul ,,lege” sau ,,legea”, se va face menţiunea cu privire la faptul prezenţei sau absenţei în versiunea greacă a articolului. Apoi va fi cercetat contextul pentru a determina dacă referirea este la legea morală sau la cea ceremonială, la lege ca principiu sau la alte aspecte ale acesteia.
În versetul acesta, întrucât articolul nu este prezent, pasajul poate fi înţeles ca o afirmare de principiu că cei care au păcătuit împotriva legii vor fi judecaţi după lege. Cei care au păcătuit fără lege vor pieri fără lege. Totuşi, este evident din context că Pavel face aluzie şi la codul revelat sau scris, moral, împotriva căruia iudeii au păcătuit. Fundamental, acesta este legea morală a Celor zece porunci, dar Pavel se poate să fi avut în minte şi întregul sistemul vechi-testamental de învăţătură, reguli şi norme de purtare morală, bazat pe Cele zece porunci (vezi PP 464). Cei care fuseseră privilegiaţi să cunoască legea aceasta şi totuşi păcătuiseră împotriva unei exprimări atât de clare a voii lui Dumnezeu urmează să primească o mai mare pedeapsă decât cei care fuseseră luminaţi mai puţin. Severitatea pedepsei corespunde măsurii vinovăţiei, şi măsura vinovăţiei depinde de cantitatea oportunităţii. Că sunt diferite grade de pedeapsă e clar arătat în Biblie (Mat 11,21-24; 12,41,42; Luca 12,47-38).
Judecaţi după lege. Paralela ,,vor pieri” sugerează că aceasta este o judecată de condamnare. Cuvântul ,,judecăţi” poate avea înţelesul acesta acolo unde contextul arată explicit acest lucru (vezi Ioan 3,18; 2Tes 2,12; Evr 13,4, unde KJV traduce respectiv ,,condamnat”, ,,osândit”, ,,judecat”). Ambele categorii de păcătoşi vor fi condamnate; ambele vor pieri. Dar judecata ,,după lege” e menţionată numai cu privire la cei care au legea.