2:11 Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.
Nu se are în vedere faţa omului. Gr. prosopolempsia, literal, ,,o căutare la faţă”, însemnând ,,părtinire”. Cuvântul acesta apare în altă parte în Noul Testament numai în Coloseni 3,25, Efes 6,9; Iacov 2,1. Prosopolemptes, ,,cineva care e părtinitor”, apare în Fapte 10,34 şi prosopolemteo, ,,a judeca cu părtinire”, în Iacov 2,9. Nici una dintre cele trei forme nu apare în LXX sau în scrieri necreştine; de unde se crede că e de origine creştină. În Vechiul Testament, expresia ebraică corespunzătoare înseamnă sa a face o primire favorabilă unui solicitant sau reclamant (Gen 12,21; Iov 42,8) sau a da pe faţă părtinire (Lev, 1915; 2Cron 19,7). În Noul Testament, cuvântul are totdeauna sensul rău, de părtinire. Lipsa de părtinire face parte din caracterul lui Dumnezeu ca drept Judecător (Deu 10,17; 2Cron 19,7; Iov 34,19).