15:7 Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.
Primiţi-vă. Sau ,,ziceţi-vă un bun venit” [KJV]. Aceasta este o concluzie generală la întreaga argumentaţie din cap. 14. Creştinii trebuie să se recunoască unul pe altul ca creştini şi să se trateze unul pe altul ca atare, chiar dacă ar avea păreri diferite asupra unor chestiuni mărunte. Dacă Hristos a fost gata să ne primească pe noi, cu toate slăbiciunile noastre (Luca 5:32; 15:2), cu siguranţă ar trebui să fim gata să ne primim unul pe altul.
Unii pe alţii. [Unul pe altul, KJV.] Pavel adresează apelul acesta şi celor tari şi celor slabi. Voi. [Noi, KJV.] Dovezile textuale sunt împărţite (cf. pag. 10) între exprimarea aceasta şi ,,noi”.
Spre slava lui Dumnezeu. Cuvintele acestea se pot referi gramatical fie la primirea păcătoşilor de către Hristos, fie la primirea noastră a unora de către alţii. Fiecare act serveşte la promovarea slavei lui Dumnezeu.