15:1 Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, şi să nu ne plăcem nouă înşine.
Noi care suntem tari. [Noi, deci, care suntem tari, KJV.] Literal, ,,dar noi cei tari.” Cuvântul tradus ,,tari” înseamnă ,,în stare”, ,,capabili”, ,,puternici” şi deci, pe cei care suntem tari spiritual. Astfel de credincioşi nu numai că stau tari ei înşişi, dar ar trebui să ajute pe alţii să stea.
Să răbdăm. Gr. bastazo, ,,a ridica”, ,,a lua”, ,,a purta”. Cuvântul este uneori folosit în sensul de ,,a suporta”, ,,a îndura cu răbdare”, cum e cu putinţă aici (vezi Mat. 20:12; Apoc. 2:2).
Slăbiciunile. [Infirmităţile, KJV.] Sau ,,slăbiciunile”, ,,greşelile”, aici specific faptele care dau la iveală slăbiciunea credinţei, ca de pildă scrupule care nu sunt necesare sau judecăţi greşite. Cei tari pot, ba chiar sunt datori, să le suporte pe acestea cu răbdare plină de iubire.
Plăcem nouă înşine. În loc de a insista asupra drepturilor şi dorinţelor noastre, ar trebui să fim dispuşi să le subordonăm binelui fratelui nostru, indiferent cât de slab şi plin de prejudecăţi ar putea el să pară că este (vezi 1Cor. 9:19, 22; cf. 1Cor. 10:24, 33; 13:5, 7; Filp. 2:4).