Printable ModeRomani, 15
|
15:1 Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, şi să nu ne plăcem nouă înşine. Noi care suntem tari. [Noi, deci, care suntem tari, KJV.] Literal, ,,dar noi cei tari.” Cuvântul tradus ,,tari” înseamnă ,,în stare”, ,,capabili”, ,,puternici” şi deci, pe cei care suntem tari spiritual. Astfel de credincioşi nu numai că stau tari ei înşişi, dar ar trebui să ajute pe alţii să stea. Să răbdăm. Gr. bastazo, ,,a ridica”, ,,a lua”, ,,a purta”. Cuvântul este uneori folosit în sensul de ,,a suporta”, ,,a îndura cu răbdare”, cum e cu putinţă aici (vezi Mat. 20:12; Apoc. 2:2). Slăbiciunile. [Infirmităţile, KJV.] Sau ,,slăbiciunile”, ,,greşelile”, aici specific faptele care dau la iveală slăbiciunea credinţei, ca de pildă scrupule care nu sunt necesare sau judecăţi greşite. Cei tari pot, ba chiar sunt datori, să le suporte pe acestea cu răbdare plină de iubire. Plăcem nouă înşine. În loc de a insista asupra drepturilor şi dorinţelor noastre, ar trebui să fim dispuşi să le subordonăm binelui fratelui nostru, indiferent cât de slab şi plin de prejudecăţi ar putea el să pară că este (vezi 1Cor. 9:19, 22; cf. 1Cor. 10:24, 33; 13:5, 7; Filp. 2:4). 15:2 Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora. Aproapelui. Probabil intenţionat să fie un termen mai cuprinzător decât ,,slabi” (vers. 1), cuprinzând şi pe cei tari. Zidirii. Adică să fie de folos semenului spiritual şi să-l ajute în creşterea lui spre desăvârşire. Pavel nu vrea să spună că cei tari trebuie să placă celor slabi, fiind de acord cu părerile şi practicile lor sau admiţând ca slăbiciune ceea ce ei în chip greşit gândesc că e bine. 15:3 Căci şi Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi; ci, după cum este scris: Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine. Nu Şi-a plăcut Lui Însuşi. Pavel ilustrează şi impune datoria de a sacrifica propria noastră plăcere spre binele fraţilor noştri, referindu-se la unicul exemplu suprem de iubire jertfitoare de sine. Hristos a fost gata să renunţe chiar şi la slava Sa cerească pentru binele oamenilor căzuţi şi aşteaptă lepădare de sine şi sacrificiu corespunzător din partea acelora pe care El a venit să-i salveze şi să-i fericească (vezi 5T 204). Cu siguranţă servii Săi (cap. 14:4) nu ar trebui să se considere prea înălţaţi, pentru a se pleca aşa cum a făcut Domnul lor (vezi Filp. 2:5–8; 1Pet. 2:21). Cum este scris. Citatul este din Psa. 69:9 (vezi comentariul acolo). 15:4 Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. Pentru învăţătura noastră. Mai degrabă, ,,pentru instruirea noastră” (cf. 1Cor. 20:11; 2Tim. 3:16). Pavel accentua natura permanentă a VT. Chiar şi cu descoperirea în plus a NT, acum în curs de producere, VT urma să continue să-şi păstreze locul ca un instructor şi ca o călăuză morală. Răbdare. Gr. hupomone, ,,puterea de suportare”, ,,statornicie” (vezi cap. 5:3). Mângâierea. Gr. paraklesis, ,,încurajarea”, ,,mângâierea”. Tocmai pentru a aduce astfel de mângâieri, ,,Dumnezeul răbdării şi al mângâierii” (vers. 5) a făcut să fie scrise Scripturile. Dau Scripturile. [Din Scripturi, KJV.] Mai degrabă, ,,pe care o aduc Scripturile” sau ,,scoasă din Scripturi”. Potrivit cu construcţia textului grecesc, e cu putinţă ca aceste cuvinte să fi fost legate numai cu ,,mângâierea”. În consecinţă e cu putinţă de a traduce această parte a versetului ,,aşa ca prin statornicia şi mângâierea pe care o dau Scripturile, să putem avea nădejde.” Nădejde. Scripturile insuflă nădejde celor care rabdă suferinţa pentru cauza lui Dumnezeu şi pentru cauza semenilor lor. Răbdarea pe care creştinul e făcut în stare să o dea pe faţă şi mângâierea pe care el o primeşte în suferinţa lui, confirmă şi întăreşte această nădejde. În ce priveşte legătura dintre răbdare şi nădejde, vezi Rom. 5:3–5; 1Tes. 1:3. 15:5 Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte, unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus; Dumnezeul răbdării. Comparaţi expresiile ,,Dumnezeul nădejdii” (vers. 13), ,,Dumnezeul păcii” (Rom. 15:33; Filp. 4:9; 1Tes. 5:23; Evr. 13:20), ,,Dumnezeul mângâierii” (2Cor. 1:3), ,,Dumnezeul oricărui har” (1Pet. 5:10). Aceleaşi simţăminte. [Să aveţi acelaşi gând, KJV.] Literal, ,,să gândiţi acelaşi lucru” (vezi cap. 12:16). Pavel nu se roagă pentru identitate de păreri asupra lucrurilor fără de însemnătate, ci pentru un duh de iubire şi armonie, în ciuda diferenţelor de opinie. După pilda lui Hristos Isus. Simpla unire şi unanimitate nu e ceea ce Pavel doreşte pentru confraţii săi creştini, ci un duh de unire, copiat după modelul desăvârşit al Aceluia al cărui întreg scop a fost de a face nu voia Sa, ci voia Aceluia care L-a trimis (Ioan 6:38). Acelaşi gând care era în Hristos Isus trebuie să fie în fiecare din urmaşii Săi (Filp. 2.5). 15:6 pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. Cu o inimă. [Cu un gând, KJV.] Gr. homothumadon, ,,cu un gând”, ,,unanim”. O astfel de unire era o caracteristică a bisericii primare (Fapte 1:14; 2:46). O gură. Unirea în gând şi inimă are ca rezultat armonia de laudă şi închinare. Dumnezeu Tatăl. [Dumnezeu, şi anume Tatăl, KJV.] Sau ,,Dumnezeu şi tatăl” (cf. Ioan 20:17; Efes. 1:17). 15:7 Aşadar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu. Primiţi-vă. Sau ,,ziceţi-vă un bun venit” [KJV]. Aceasta este o concluzie generală la întreaga argumentaţie din cap. 14. Creştinii trebuie să se recunoască unul pe altul ca creştini şi să se trateze unul pe altul ca atare, chiar dacă ar avea păreri diferite asupra unor chestiuni mărunte. Dacă Hristos a fost gata să ne primească pe noi, cu toate slăbiciunile noastre (Luca 5:32; 15:2), cu siguranţă ar trebui să fim gata să ne primim unul pe altul. Unii pe alţii. [Unul pe altul, KJV.] Pavel adresează apelul acesta şi celor tari şi celor slabi. Voi. [Noi, KJV.] Dovezile textuale sunt împărţite (cf. pag. 10) între exprimarea aceasta şi ,,noi”. Spre slava lui Dumnezeu. Cuvintele acestea se pot referi gramatical fie la primirea păcătoşilor de către Hristos, fie la primirea noastră a unora de către alţii. Fiecare act serveşte la promovarea slavei lui Dumnezeu. 15:8 Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu, şi să întărească făgăduinţele date părinţilor; A fost. Literal ,,s-a făcut”. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. pag. 10) pentru exprimarea ,,a devenit”. Un slujitor. ,,serv” (vezi cap. 13:4). Al tăierii împrejur. Literal ,,al circumciziunii”. Lucrul acesta e înţeles de unii comentatori ca însemnând că Isus era un ,,slujitor al circumciziunii”, în sensul că El era un operator al legământului pentru care circumciderea era un semn şi un sigiliu. Alţii interpretează acest pasaj ca însemnând că Hristos a venit să slujească ,,celor care au fost circumcişi”, iudeii. Pentru acest înţeles al ,,circumciziunii”, vezi Rom. 3:30; 4:12; Gal. 2:7; Efes. 2:11. Hristos a venit mai întâi de toate să slujească ,,casei lui Israel” (Mat. 15:24). Scopul lui Pavel în Rom. 15:7-12 e de a scoate în evidenţă universalitatea harului lui Dumnezeu în Hristos, aşa cum e arătat atât faţă de iudei, cât şi faţă de Neamuri. Hristos a fost gata să Se supună la orice ar fi fost necesar pentru a întâmpina făpturile Sale căzute acolo unde erau, de a face totul cu putinţă pentru a le reface şi mântui. De aceea, creştinii, fie iudei sau Neamuri, tari sau slabi, ar trebui să fie dispuşi să se primească unii pe alţii, aşa cum Hristos i-a primit pe ei (vers. 7), să fie cu băgare de seamă unii faţă de alţii, în ce priveşte slăbiciunile şi greşelile lor (vers. 1) şi să facă totul pentru clădire şi edificare (vers. 2). 15:9 şi ca Neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui, după cum este scris: De aceea Te voi lăuda printre Neamuri, şi voi cânta Numelui Tău. Iar Neamurile. [Pentru ca Neamurile, KJV.] Construcţia în textul grecesc e diferită. Înţelesul pare să fie că Hristos a devenit ,,un slujitor al circumciziunii”, pentru a întări făgăduinţele pentru ca Neamurile să poată slăvi pe Dumnezeu. Manifestarea din partea lui Hristos a credincioşiei lui Dumnezeu, prin împlinirea din partea Lui a făgăduinţelor făcute lui Israel este şi temelia îndurării lui Dumnezeu faţă de Neamuri. El a fost ,,un slujitor al circumciziunii” pentru ca nu numai iudeii, dar şi Neamurile să poate fi mântuite. De aceea creştinii iudei ar trebui să fie dispuşi să privească pe convertiţii dintre Neamuri şi să-i trateze ca fraţi. La fel, creştinii dintre Neamuri ar trebui să fie atenţi faţă de credincioşii iudei, dându-şi seama că îndurarea lui Dumnezeu le-a revenit în urma lepădării iudeilor, ca naţiune (vezi cap. 11:15). După cum este scris. Citatul acesta este din Psa. 18:49. Citatele din vers. 9-12 arată că planul mântuitor al lui Dumnezeu, chiar de la bun început a cuprins atât Neamurile, cât şi iudeii. Voi lăuda. [Voi mărturisi, KJV.] Gr. exomologeo, aici probabil însemnând ,,a lăuda” (vezi cap. 14:11). 15:10 Este zis iarăşi: Înveseliţi-vă, Neamuri, împreună cu poporul Lui. Veseliţi-vă, Neamuri. Un citat din Deu. 32:43. Cu privire la scopul citatului, vezi Rom. 15:9. 15:11 Şi iarăşi: Lăudaţi pe Domnul, toate Neamurile; slăviţi-L, toate noroadele. Lăudaţi pe Domnul. Un citat din Psa. 117:1. Cu privire la scopul citatului, vezi Rom. 15:9. 15:12 Tot astfel şi Isaia zice: Din Iese va ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste Neamuri; şi Neamurile vor nădăjdui în El. Isaia zice. Un citat din Isa. 11:10 (vezi comentariul acolo). O Rădăcină. Literal ,,rădăcina”, însemnând în cazul acesta ,,odrasla care răsare din rădăcină” (cf. Apoc. 5:5; 22:16). Versetele acestea arată explicit că Mesia al iudeilor urmează să fie dorinţa şi nădejdea Neamurilor. Domnească. În calitatea de Împărat al împărăţiilor harului şi a slavei (vezi Mat. 4:17; 5:3). Nădăjdui. [Încrede, KJV.] Gr. elpizo, ,,a nădăjdui”. Cu privire la legătura dintre nădejde şi mântuire, vezi cap. 8:24. 15:13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde! Nădejdii. Gr. elpis, ,,încredere”, de la elpizo, ,,a nădăjdui”. Denumirea ,,nădejdii” e sugerată de propoziţia de încheiere a vers. 12: ,,Neamurile vor nădăjdui în El”. Umple. Expresia spune literal: ,,fie ca Dumnezeul nădejdii să vă umple.” Credinţa. [Prin credinţă, KJV.] Pavel se roagă ca credinţa lor să le dea o viaţă plină de bucurie, de pace şi de nădejde, care sunt toate rezultate ale adevăratei credinţe şi ale prezenţei Duhului Sfânt (vezi Rom. 5:1, 2; Gal. 5:22). Acolo unde se găsesc aceste roade ale Duhului Sfânt, acolo va fi iubire şi armonie printre credincioşi. Iudei şi Neamuri, puternici şi slabi toţi vor trăi împreună în bucurie şi pace, în nădejdea comună de a avea parte la slava lui Dumnezeu (Rom. 5:2). 15:14 În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sunt încredinţat că sunteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel sunteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii. Eu însumi. Argumentaţia epistolei este acum completată. Pavel încheie cu o explicaţie a propriului său fel de a scrie în Roma (vers. 15-22), o afirmaţie cu privire la planurile sale de viitor (vers. 23-32) şi cu salutările sale personale obişnuite (cap. 16). Capitolul 15:14-33 corespunde introducerii din cap. 1:8-15. Sunt încredinţat. [Sunt convins cu privire la voi, KJV.] Adică având convingerea cu privire la voi. Bunătate. Comparaţi Gal. 5:22; Efes. 5:9. Orice fel de cunoştinţă. [Toată cunoştinţa, KJV.] Aici îndeosebi, cunoaşterea adevărului spiritual, ca de pildă acela posedat de cei tari în credinţă (vezi 1Cor. 8:1, 7, 10, 11). Pavel avertizase mai de timpuriu pe corinteni că ,,cunoştinţa îngâmfă, pe când dragostea zideşte” (1Cor. 8:1). Din fericire, creştinii romani aveau combinaţia de dorit de ,,bunătate” şi ,,cunoştinţă”. În stare să vă sfătuiţi unii pe alţii. Sau ,,calificaţi şi pentru a îndemna”, ,,competenţi şi pentru a da sfat”. 15:15 Totuşi, ici colea v-am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului, pe care mi l-a dat Dumnezeu, Ici colo. [Într-un fel oarecare, KJV; În unele părţi, Nitz.] Literal ,,în parte” (cf. cap. 11:25), adică în unele părţi ale epistolei sale. Pavel poate să pară să fi vorbit mai curajos decât este convingerea lui exprimată cu privire la ,,bunătate” şi ,,cunoaştere” (cap. 15.14). Să vă aduc aminte. [Punând în minte, KJV.] Gr. epanamimnesko, ,,a rechema în minte”, ,,a-şi împrospăta memoria”. Verbul acesta nu apare nicăieri în altă parte în NT. Pavel căuta să reîmprospăteze amintirea creştinilor romani, cu privire la adevărurile fundamentale ale Evangheliei. Harului. Însemnând aici harul slujbei rânduite lui, ca apostol (vezi cap. 1:5; 12:3). 15:16 ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între Neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca Neamurile să-I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfânt. Slujitorul. Gr. leitourgos, (vezi cap. 13:6). Între Neamuri. [Pentru Neamuri, KJV, Nitz.] Vezi Fapte 9:15. Împlinesc... slujba. [Slujind, KJV; Slujind preoţeşte, Nitz.] Literal ,,slujind ca un preot”. Cuvântul nu mai apare în altă parte în NT. Să fie o jertfă. [Jertfind, KJV.] Gr. prosphora, literal ,,o aducere la”, adică la altar, de unde ,,a aduce o jertfă”, aşa cum e tradus cuvântul în Fapte 21:26; Efes. 5:2; etc. Pavel se înfăţişează ca un preot slujitor. Predicarea Evangheliei este funcţia lui preoţească. Neamurile convertite, curăţate şi consacrate lui Dumnezeu de Duhul Sfânt, sunt jertfa lui. O astfel de jertfă e ,,plăcută” lui Dumnezeu (vezi 1Pet. 2:5). Duhul Sfânt. Mai degrabă ,,Duhul Sfânt” (vezi Ioan 14:26). Numai jertfele sfinţite de Duhul Sfânt (vezi Rom. 8:9) sunt plăcute lui Dumnezeu. 15:17 Eu dar mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu. Mă pot lăuda. Lăudarea lui Pavel nu era cu privire la sine, ci ,,în Isus Hristos” [,,prin Hristos Isus”], literal ,,în Hristos Isus”. El recunoştea că nu are nimic cu ce să se laude (cap. 3:27), ci că, asemenea unui slujitor al Evangheliei, făcea totul cu putinţă în şi prin Hristos (2Cor. 10:17; Filp. 4:13). Cu toate acestea, el continuă să descrie mai departe succesul lucrării sale, mai ales între Neamuri. Scopul său în a le menţiona, ca şi motivul său de a se referi la înalta sa chemare ca apostol (Rom. 15:15,16), pare să fie de a procura o justificare corespunzătoare pentru autoritatea pe care el şi-a permis să o exercite asupra membrilor bisericii din Roma, scriindu-le epistola. În slujirea lui. [Care aparţine lui, KJV.] Comparaţi Evr. 2:17; 5:1, unde contextul arată că expresia ,,slujirea lui Dumnezeu” [,,lucrurile care aparţin lui Dumnezeu”] descrie datoriile unui preot înaintea lui Dumnezeu. Pavel limitează lăudarea sa la slujba sa ca preot al Evangheliei, serviciu pe care el îl priveşte ca aducerea unei jertfe Domnului. 15:18 Căci n-aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru, pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, N-aş îndrăzni. Pavel nu încearcă să vorbească de altceva decât de ceea ce Hristos a săvârşit prin el. Pavel mărgineşte enumerarea succeselor sale numai la acelea în care el însuşi a fost cuprins, succese care, cu toate, natural, sunt datorate lui Hristos. Hristos a mai folosit şi alţi slujitori în afară de Pavel, dar el nu vorbeşte de lucrurile săvârşite prin ei. Ascultarea. [Ascultător, KJV.] Ascultarea ar fi o ,,ascultare a credinţei” (cap. 16:26; vezi cap. 1:5). Prin cuvântul... prin faptele. [Prin cuvânt şi prin faptă, KJV.] Adică prin vorbire şi acţiune, prin predicare şi viaţă (vezi Luca 24:19; Fapte 1:1; 7:22; 2Cor. 10:11). Cuvintele acestea califică pe ,,făcut” şi se referă la predica şi învăţătura lui Pavel a Evangheliei şi la tot ceea ce el fusese în stare să facă şi să sufere în lucrarea lui. 15:19 fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur, până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos. Prin puterea semnelor şi a minunilor. [Prin semne şi minuni mari, KJV.] Literal, ,,în puterea semnelor şi minunilor”, corespunzând la ,,puterea Duhului lui Dumnezeu”, literal ,,în puterea Duhului lui Dumnezeu”. ,,Semne şi minuni” este o expresie obişnuită în NT pentru a descrie minunile creştine (vezi 2Cor. 12:12; Evr. 2:4). Cele două cuvinte sunt asemănătoare în înţeles: cuvântul pentru ,,semne” (semeia) scoate în evidenţă însemnătatea minunilor ca mijloace de a descoperi şi a confirma adevăr spiritual. Cuvântul pentru ,,minuni” (terata) exprimă efectul minunilor asupra mărturiilor ca manifestări ale puterii supranaturale (cf. Vol. V, pag. 208). ,,Puterea semnelor şi minunilor” e puterea pe care o au semnele de a convinge şi minunile de a supra-impresiona. Pavel, în altă parte, face apel la minuni ca ,,semne ale apostoliei” (2Cor. 12:12; cf. Fapte 14:3; 15:12; 19:11). Duhului Sfânt. Lucrările lui Pavel ca apostol sunt dovezi ample ale originii divine a însărcinării sale (cap. 1:1). De primprejur. Înţelesul acestei expresii nu e cu totul clar. Unii comentatori au înţeles pe ,,de primprejur” ca referindu-se la regiuni de jur împrejurul Ierusalimului. Alţii interpretează expresia ca descriind extinderea străduinţelor misionare ale lui Pavel, de la Ierusalim, până ,,împrejur” la Ierusalim. Iliric. O provincie romană la nord de Macedonia, la Marea Adriatică. Aria aceasta evident demarca limitele călătoriei lui Pavel spre vest, cel puţin la data când a scris epistola aceasta. Raportul biblic nu spune precis dacă Pavel a intrat în teritoriul acesta sau numai a lucrat până la hotarele lui. Am răspândit cu prisosinţă Evanghelia. [Am predicat pe deplin Evanghelia, KJV.] Literal ,,am împlinit”. Pavel a cuprins tot teritoriul între punctele numite. El nu pretinde că ar fi predicat în fiecare cetate din aceste regiuni, dar înfiinţase biserici în toate centrele importante, de unde Evanghelia putea fi dusă în ţinutul învecinat. Lucrarea de pionierat fusese terminată. 15:20 Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul, Am căutat. [M-am străduit, KJV.] Gr. philothimeomai, ,,a face din lucrul acesta o ambiţie”, ,,a se strădui de zor”. Philothimeomai e tradus ,,ne silim” în 2Cor. 5:9 şi ,,să căutaţi” în 1Tes. 4:11. Vestit. [Numit, KJV.] Pavel căutase să evite predicarea în locuri unde oamenii deja fuseseră învăţaţi să creadă în Hristos şi să cheme Numele Lui în mărturisire şi la cult public. Temelia pusă de altul. Comparaţi 1Cor. 3:10; 2Cor. 10:15, 16. Pavel considera ca o chemare şi datorie a lui de a se angaja la începerea lucrării. 15:21 după cum este scris: Aceia, cărora nu li se propovăduise despre El, Îl vor vedea, şi cei ce n-auziseră de El, Îl vor cunoaşte. După cum este scris. Citatul acesta este din Isa. 52:15. Pavel îşi apără practica sa de a predica acolo unde numele lui Hristos era necunoscut, notând că procedura sa era o împlinire a prezicerii VT. 15:22 Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi. Iată ce. [Din care cauză, KJV.] Motivul pentru care Pavel fusese împiedicat până aici de a vizita Roma era dorinţa lui vie de a termina lucrarea de predicare a Evangheliei, în regiunile prin care călătorise. După multă vreme, acum se simte liber să facă drumul la Roma, întrucât nu mai avea ,,nimic care” să-l ,,ţină pe aceste meleaguri” (vers. 23). Multe ori. [Mult, KJV.] Gr. ta pola, care poate să însemne ,,multe ori”. De asemenea pot fi citate importante dovezi textuale (cf. pag. 10) pentru exprimarea polakis, ,,adesea”. Evident Pavel avusese adesea intenţia sau poate ocazia de a merge la Roma (vezi cap. 1:13), dar cererile lucrărilor lui şi probleme care consumau timp, ca acelea pe care le întâlnea în districtele unde lucra, îl împiedicaseră. Nu am nimic. [Nu am loc, KJV; Nitz.] Gr. topos, aici însemnând ,,domeniu”, ,,prilej”, ,,loc de acţiune”. Comparaţi folosirea lui topos, în Rom. 12:19; Efes. 4:27; Evr. 12:17. 15:23 Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri, şi fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi, Aceste meleaguri. [Aceste părţi, KJV.] Gr. climata, ,,regiuni”. Pavel îşi dădea seama că nu mai era prilej în aceste părţi ale lumii ca el să facă felul de lucrare pentru care fusese trimis. Doresc fierbinte. [O mare dorinţă, KJV.] Gr. epipothia, ,,un dor”. Compară folosirea verbului înrudit epipotheo, în Rom. 1:11; Filp. 1:8; 1Tes. 3:6; 2Tim. 4:1; 1Pet. 2:2. 15:24 nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi. Spania. Nu există dovezi concludente, biblice sau istorice, că Pavel ar fi izbutit cândva să ajungă în Spania. Vezi pag. 101. [Voi veni la voi, KJV; Nitz.] Dovezi textuale favorizează (cf. pag. 10) omiterea acestei expresii, lăsând în felul acesta propoziţia oarecum incompletă, dar sensul neschimbat. Aceeaşi intenţie este exprimată în vers. 28. Să fiu însoţit de voi până acolo. [Să fiu condus în drumul meu, KJV.] Pavel nădăjduia ca creştinii romani să facă tot ce le stătea în putinţă pentru a da izbândă călătoriei în Spania. Poate credea că va primi de la ei aceeaşi amabilitate şi acelaşi respect ca de la alte biserici care trimiseseră însoţitori care să-l escorteze în călătoria lui (vezi Fapte 15:3; 21:5; 1Cor. 16:6, 11; 2Cor. 1:16; Titus 3:13; 3 Ioan 6). Această veche demonstraţie de ospitalitate e ceva obişnuit în Orient, astăzi. Îmi voi împlini... dorinţa de a fi stat la voi. [Îndestulat de voi, KJV; Nitz.] Expresia spune literal ,,dacă de voi mai întâi în parte aş fi îndestulat”. Pavel dorea să se bucure de societatea creştinilor din Roma, dar numai în scurt, aşa ca să se ducă degrabă în Spania. 15:25 Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor. Mă duc la Ierusalim. În ciuda dorinţei sale de a vedea pe credincioşii din Roma, Pavel consideră de datoria sa ca mai întâi să meargă în direcţia opusă, pentru a duce ajutor membrilor săraci din Ierusalim. Călătoria aceasta la Ierusalim şi călătoria intenţionată la Roma sunt menţionate în Fapte 19:21. Că el şi-a împlinit planul de a se reîntoarce la Ierusalim, e relatat în cuvântarea sa de apărare înaintea lui Felix (Fapte 24:17). Sfinţilor. Vezi cap. 1:7. 15:26 Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii, care sunt în Ierusalim. Macedonia. Cea dintâi scenă a lucrării lui Pavel, în Europa (vezi Fapte 16:9,10). Una din principalele ei cetăţi era Filipi. Ahaia. Grecia, cuprinzând Peloponezul şi o parte din Grecia continentală (vezi harta, pag. 33). Capitala ei era Corintul, în care se găsea principala biserică din regiune. Strângere de ajutoare. [Contribuţie, KJV.] Gr. koinonia, literal ,,comuniune”, ,,tovărăşie”. Folosirea termenului sugerează idee de împărtăşire şi asociere care era reprezentată de dar. Cum sa făcut această strângere de ajutoare e relatat în 1Cor. 16:1–4; 2Cor. 8:1–6; 9:1, 2, 4–7 (cf. Fapte 24:17). Săracii dintre sfinţi. [Sfinţii săraci, KJV.] Mai degrabă ,,săracii dintre sfinţi”. Nu toţi membrii bisericii din Ierusalim erau săraci, dar că erau mulţi săraci printre ei, reiese din Fapte 4:32 la 5:4; 6:1; 11:29, 30; Gal. 2:10; Iac. 2:2. 15:27 Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentru că, dacă Neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pământeşti. O datorie. [Ei sunt datori, KJV.] Adunarea din Ierusalim era biserica mamă din care Evanghelia, cu toate binecuvântările ei spirituale fusese transmisă Neamurilor. Bunurile pământeşti. [În cele fireşti, KJV.] Adică cele materiale, cele ce aparţin vieţii fizice a omului, ca de pildă hrana şi îmbrăcămintea. Pentru înţelesul acesta al lui ,,pământeşti” [,,carnale”], vezi 1Cor. 9:11. În schimbul marilor daruri spirituale pe care Neamurile le primiseră de la sfinţii din Ierusalim, cu siguranţă era de datoria lor să-i ajute cu bunurile lor pământeşti. 15:28 După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta, şi le voi încredinţa aceste daruri, voi pleca în Spania, şi voi trece pe la voi. După ce-mi voi împlini... însărcinarea. [Săvârşit aceasta, KJV.] Adică după ce va fi predat contribuţia, sfinţilor din Ierusalim (vezi vers. 25). Le voi încredinţa. [Voi fi sigilat, KJV; Voi fi încredinţat lor, Nitz.] Gr. sphragizo, ,,a face sigur”, ,,a asigura”. Înţelesul, potrivit cu o întrebuinţare ilustrată în papirusuri, e probabil că fuseseră făcute toate lucrările cu privire la ajutoare (vezi Moulton şi Milligan, The Vocabulary of the Greek Testament). În altă parte, Pavel vorbeşte de grija lui ca ajutoarele să fie înmânate într-un fel liber de orice bănuială (2Cor. 8:14-23). În Spania. Vezi vers. 24. 15:29 Ştiu că dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvântare de la Hristos. Ştiu. [Sunt sigur, KJV.] Gr. oida, ,,a cunoaşte”. Deplină binecuvântare. [Plinătatea binecuvântării, KJV.] Adică binecuvântarea deplină. [A Evangheliei, KJV.] Dovezi textuale favorizează (cf. pag. 10) omiterea acestei expresii. Fără ea pasajul spune: ,,în plinătatea binecuvântării lui Hristos”. Totuşi, ,,binecuvântarea” este Evanghelia. Intenţiile lui Pavel de a vizita Roma au fost în cele din urmă realizate, dar nu în felul în care îşi închipuise el (Fapte 28:16). Cu toate acestea, judecând după repetarea din Filipeni (Filp. 1:12-20), lucrarea lui din Roma a fost ,,cu o deplină binecuvântare de la Hristos” . 15:30 Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos, şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine, în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine, Pentru... Hristos. Expresia poate fi tradusă ,,de [sau ,,prin”] Domnul nostru Isus Hristos”. Dragostea Duhului. Adică iubirea pe care o inspiră Duhul. Să vă luptaţi împreună. Gr. sunagonizomai, literal ,,a agoniza cu”. Termenul implică efort stăruitor, aici, rugăciune plină de râvnă (cf. Luca 22:44). Cu toate că Pavel este dotat cu darurile speciale ale unui apostol, el încă are nevoie şi cere rugăciunile semenilor săi credincioşi (vezi 2Cor. 1:11; Efes. 6:18, 19; Col. 4:3; 1Tes. 5:25; 2Tes. 3:1, 2). 15:31 ca să fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudea, şi pentru ca slujba, pe care o am pentru Ierusalim, să fie bine primită de sfinţi; Răzvrătiţii. [Care nu cred, KJV.] Sau ,,care sunt neascultători” (cf. cap. 11:30). Pavel pe bună drepte are presimţiri rele cu privire la vrăjmăşia pe faţă din partea iudeilor necredincioşi din Ierusalim (vezi Fapte 21:30,31). Slujba pe care o am. [Slujba mea, KJV.] Adică darul pe care are de gând să-l predea (vezi vers. 25,26). Să fie bine primite. Aceasta sugerează că Pavel avea anumite temeri cu privire la faptul că darul va fi sau nu primit cu recunoştinţă. Elementul iudaizant din biserica din Ierusalim, pe care fără îndoială el îl jignise prin atitudinea lui faţă de ritualul iudaic şi faţă de chestiunea Neamurilor (vezi Fapte 21:20-24), să nu cumva să considere că era imposibil să primească cu plăcere un astfel de dar de la oameni pe care ei atât de mult timp fuseseră deprinşi să-i dispreţuiască. 15:32 şi astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu, şi să mă răcoresc puţin în mijlocul vostru. Cu bucurie. Comparaţi 1Cor. 4:21; 2Cor. 2:1. Felul în care Pavel urma să fie primit la Ierusalim urma să aibă mult de-a face cu faptul dacă se întoarce la Roma ,,cu bucurie”. Cu voia lui Dumnezeu. Aici e accentuată nevoia de a ne supune voii lui Dumnezeu. El a mers cu adevărat la Roma, dar nici ,,cu bucurie” şi nici ,,ca să se răcorească”, cel puţin nu în felul nădăjduit (Fapte 27:28). Să mă răcoresc. [Să fiu înviorat, KJV; Să mă liniştesc, Nitz.] Sau ,,să aflu odihnă”. Evident Pavel doreşte după o perioadă de odihnă şi pace într-o comunitate prietenoasă de credincioşi sinceri, aşa cum pare să fi fost biserica din Roma. 15:33 Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi! Amin. Dumnezeul păcii. Titlul e cât de poate de corespunzător, având în vedere ce menţionase Pavel în vers. 31,32. Binecuvântarea păcii menţionate în introducerea scrisorii apare iarăşi în apropiere de sfârşit (vezi cap. 1:7). Amin! Gr. amen, aici ,,cu adevărat”, ,,credincios” (vezi Mat. 5:18). COMENTARII ELLEN G. WHITE 1 DA 440; 5T 605 1–3GW 190; 2T 76, 674; 3T 229; 5T 245; 6T 398 3 MM 252; 2T 151, 157; 3T 18, 457, 566; 4T 418; 5T 204, 422; 6T 215 4 FE 394, 430, 445; GC 324; SR 152 5, 6 1T 324; 5T 248 5–7 4T 20 6 5T 388 10 Ev 578 11, 12 FE 430 13 ML 51; 2T 319 24 AA 373 27 1T 190 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: