14:9 Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi şi peste cei vii.
Pentru aceasta. Adică pentru ca Hristos să poată deveni Domn şi peste cei morţi şi peste cei
vii.
A murit şi a înviat. [A murit, S-a înălţat şi a înviat, KJV.] Dovezi textuale favorizează (cf. pag. 10) exprimarea ,,a murit şi a venit la viaţă”. Prin moartea Sa Hristos a cumpărat un popor. Prin învierea Sa, El îi eliberează pe aceia pe care i-a cumpărat (vezi cap. 4:25). După moartea şi învierea Sa, Hristos a fost întronat la dreapta Tatălui şi I s-a dat stăpânire universală (vezi Mar. 14:62; 16:19; Efes. 1:20–22; Filp. 2:8–11; Evr. 1:3).
Ca să fie Domn. Gr. kurieuo, ,,a domni peste”, ,,a deveni domn al”.
Peste cei morţi şi peste cei vii. Inversul ordinii obişnuite a acestor cuvinte e datorat probabil ordinii cuvintelor cu privire la Hristos, în prima parte a propoziţiei. Chiar şi în moarte, creştinul aparţine lui Hristos, deoarece atunci când moare, el adoarme ,,în Isus” (1Tes. 4:14 cf. Apoc. 14:13). ,,Vor învia cei morţi în Hristos” şi, în felul acesta, şi de atunci înainte ,,vor fi totdeauna cu Domnul” (1Tes. 4:16,17). Chiar şi cei care resping pe Hristos nu pot să scape de răspunderea lor faţă de El, prin moarte, deoarece toţi morţii vor învia, fie că ,,vor învia pentru viaţă”, fie că ,,vor învia pentru judecată” (Ioan 5:29; cf. Apoc. 20:12,13). În ziua aceea ,,fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu” (Rom. 14:12).
Versetul acesta e folosit de unii comentatori ca dovadă că sufletul e nemuritor şi că moartea simplu transferă pe credincios dintr-o sferă a serviciului credincios în alta. Interpretarea este în dezacord cu restul Scripturii. Chestiunea dacă sufletul e nemuritor trebuie să fie determinată pe baza altor pasaje care se ocupă cu starea sufletului în moarte, pe care Pavel nu o tratează aici (vezi Iov 14:21; Ecl. 9:5; Ioan 11:11; etc.).