14:5 Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
Socoteşte. Gr. krino, ,,a judeca”, ,,a aprecia”, ,,a aproba”. Pavel discută ţinerea unor anumite zile, o altă cauză de disensiune şi confuzie printre fraţi. Vezi vers. 1. Comparaţi o situaţie asemănătoare în bisericile din Galatia (Gal. 4:10,11) şi biserica din Colose (Col. 2:16,17).
Acei credincioşi a căror credincioşie îi face în stare să renunţe la toate zilele nelucrătoare ceremoniale, nu trebuie să dispreţuiască pe alţii a căror credinţă e mai puţin tare. Şi nici aceia din urmă nu trebuie să critice pe aceia care le par neatenţi. Fiecare credincios e răspunzător faţă de Dumnezeu (Rom. 14:10-12). Şi ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la fiecare dintre slujitorii Săi este ca el ,,să fie pe deplin încredinţat în mintea lui” şi în mod conştiincios să-şi urmeze convingerile sale, în acord cu lumina pe care el a primit-o şi a înţeles-o până la data aceea. Printre urmaşii lui Hristos nu trebuie să se dea pe faţă forţă, constrângere. Un spirit de iubire şi toleranţă plină de simpatie trebuie să predomine în tot timpul. Cei care sunt mai tari în credinţă trebuie ,,să rabde [să poarte] slăbiciunile celor slabi” (cap. 15:1), aşa cum Hristos a purtat slăbiciunile noastre ale tuturor. Nu e loc pentru critică plină de îndreptăţire de sine a celor ale căror vederi şi practici pot să difere de ale noastre sau de dispreţ faţă de cei care încă mai sunt ,,prunci” (Evr. 5:13).
Pe deplin încredinţat. Sau ,,pe deplin convins” (vezi cap. 4:21). Pavel nu sugerează că creştinii nu trebuie să aibă convingeri cu privire la aceste lucruri cu privire la care s-ar putea să fie dezacord. Ci el îndeamnă pe credincioşi să ajungă la concluzii clare şi definite. Dar în acelaşi timp, ei trebuie să facă lucrul acesta cu iubire faţă de aceia care ajung la alte concluzii. N-ar trebui să se facă nici o încercare de a jefui pe cineva de libertatea lui de a ajunge la o concluzie cu privire la datoria personală. Comparaţi DA 550; Ed. 17.