14:3 Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine nu mănâncă, să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
Dispreţuiască. Gr. exoutheneo, literal ,,a lepăda ca nimic”, de unde ,,a privi de sus la”, ,,a trata cu dispreţ”. Cei cu credinţă mai tare în mod natural ar fi înclinaţi să privească cu oarecare dispreţ la îngustimea de vedere a celor ,,slabi în credinţă” (vers. 1) în ce priveşte mâncărurile. Aceasta, natural, ar da pe faţă că credinţa celor presupuşi tari încă era cu lipsuri, deoarece credinţa curată lucrează prin iubire (Gal. 5:6).
Judece. Duhul de căutare de greşeli e adesea o caracteristică a acelora a căror experienţă religioasă e bazată mai ales pe împlinirea cerinţelor exterioare. Ambele părţi sunt greşite. Ambele dau pe faţă mândrie spirituală, în loc de iubire creştină.
L-a. Adică pe fratele mai tare care n-are scrupule în ce priveşte a mânca ,,de toate” (vers. 2). Subiectul lui Pavel este că fratele care se abţine nu ar trebui să osândească pentru libertatea lui, pe omul pe care Dumnezeu l-a acceptat şi l-a primit în biserica Sa, în această libertate (vezi 1Cor. 10:29; Gal. 5:13). Dacă Dumnezeu i-a iertat păcatele şi l-a primit ca copil al Său şi viaţa lui, în alte privinţe, dă pe faţă prezenţa Duhului Sfânt, orice critică de felul acesta e deplasată.