14:2 Unul crede că poate să mănânce de toate; pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdeţuri.
Crede. Sau ,,are credinţă” (vezi cap. 3:3). Subiectul lui Pavel este că credinţa cuiva îi îngăduie să mănânce lucruri pe care credinţa altcuiva nu-i permite.
Verdeţuri. Gr. lachana, ,,legume”. Vezi vers. 1. Pavel nu discută faptul dacă se cuvine ca cineva să consume sau să se abţină de la consumarea unor anumite alimente, ci mai degrabă dă îndemn la răbdare şi îngăduinţă în lucruri de felul acesta. ,,Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (vers. 17). De aceea omul cu credinţă tare va urmări ,,lucrurile care duc la pace” (vers. 19) şi se va feri ca nu cumva prin felul cum mănâncă şi bea sau prin oricare altă practică personală să nimicească lucrarea lui Dumnezeu (vers. 20) şi pe aceia pentru care a murit Hristos (vers. 15).