14:23 Dar cine se îndoieşte şi mănâncă, este osândit, pentru că nu mănâncă din încredinţare. Tot ce nu vine din încredinţare, e păcat.
Se îndoieşte. Sau ,,dezbate în el însuşi”. Comparaţi descrierea omului care se îndoieşte (Iac. 1:6; cf. Mat. 21:21; Mar. 11:23; Rom. 4:20).
Este osândit. Gr. katakrino, ,,a osândi”. Omul care mănâncă în ciuda îndoielilor conştiinţei sale, e osândit.
Încredinţare. [Credinţă, KJV.] Aici referindu-se la o convingere cu privire la bine şi la rău, având ca rezultat hotărârea de a face ceea ce se crede că este voia lui Dumnezeu. Ideea lui Pavel este că dacă un creştin nu acţionează din puternică convingere personală că ceea ce face este drept, ci, în schimb, e de acord, în chip slab, cu judecata altora, atunci acţiunea lui e păcătoasă. Creştinul n-ar trebui niciodată să-şi calce pe conştiinţă. Ea s-ar putea să ceară educaţie. S-ar putea ca ea să-i spună că anumite lucruri sunt greşite care în ele însele nu sunt greşite. Dar, până când nu e convins de Cuvânt şi de Duhul lui Dumnezeu că o anumită purtare e bună pentru el, n-ar trebui să o urmeze. El n-ar trebui să facă din alţii criteriu pentru purtarea sa, el trebuie să se adreseze Scripturilor şi să înveţe personal din ele datoria lui, în priviţa respectivă (vezi 2T 119-124).
COMENTARII ELLEN G. WHITE
4 MB 57
5 DA 550
7 CT 33; FE 191, 206; GW 396; ML 212; PK 94; SC 120; 4T 72, 339, 493, 562; 5T 386, 565; 6T 236, 242; 7T 50, 296
10 MH 166
12 DA 550; 4T 654; 5T 399
13 MH 166; 1T 420; 2T 87, 552; 5T 352
16 CT 257; Ev 680; EW 70; 5T 593
17 TM 422, 497; 2T 319
19 DA 356; 6T 460
23 GC 436; MYP 198; 5T 437