14:17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
Împărăţia lui Dumnezeu. Expresia aceasta, stând singură, se poate referi fie la împărăţia viitoare a slavei (cf. 1Cor. 6:9,10), fie la împărăţia prezentă a harului (vezi Mat. 4:17; 5:2, 3). Evident aici e intenţionat ultimul înţeles. Esenţa împărăţiei lui Dumnezeu se găseşte nu în lucrurile din afară, ci în darurile lăuntrice ale vieţii spirituale.
Mâncare şi băutură. Lucrurile acestea sunt mărunte şi lipsite de însemnătate când sunt comparate cu acelea din care, de fapt, constă împărăţia lui Dumnezeu. Probabil creştinul a cărui credinţă e puternică îşi dă seama de natura spirituală a împărăţiei lui Dumnezeu. De fapt, cunoştinţa acestui adevăr vital face parte din ,,binele” menţionat în vers. 14. Cu siguranţă atunci această cunoştinţă îl va împiedica să întristeze sau să nimicească pe fratele său mai slab cu privire la lucruri care relativ sunt atât de fără însemnătate, în ele însele.
Neprihănire. Aceasta este un fel de viaţă neprihănit, săvârşirea binelui (vezi Rom. 6:19; Gal. 4:24).
Pace. Aceasta cuprinde nu numai împăcare cu Dumnezeu (cap. 5:1), dar şi armonie şi iubire în biserică (cf. Rom. 14:19; Efes. 4:3; Col. 3:14, 15).
Bucurie în Duhul Sfânt. Aceasta este bucuria sfântă cu care Dumnezeu acoperă pe cei care ,,trăiesc în Duhul” (Gal. 5:25; cf. Rom. 15:13; Gal. 5:22; 1 Tes. 1:6). Cei care sunt cei mai tari în credinţă înţeleg cel mai bine că împărăţia lui Dumnezeu constă din astfel de daruri spirituale ca acestea, şi nu din lucruri materiale, ca mâncarea şi băutura. În consecinţă, cât priveşte libertatea lor creştină în mâncare şi băutură, ei mai degrabă vor restrânge propria lor libertate personală, decât ca exercitarea propriei lor libertăţi personale să nimicească pacea bisericii (Rom. 14:13) sau să mâne pe un frate mai slab, la ceea ce pentru el ar fi nelegiuire (vers. 14) sau să-l jefuiască de bucuria lui în Duhul, mâhnindu-i conştiinţa (vers. 15).