14:13 Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
Mai bine judecaţi. Un al doilea motiv pentru care credincioşii nu ar trebui să se critice unul pe altul. Pavel dă motivul acesta cu un joc asupra cuvântului ,,judeca”. În expresia aceasta el foloseşte cuvântul în sensul de ,,a decide”, ,,a determina” (vezi 1Cor. 2:2; 2Cor. 2:1; Titus 3:12). Dacă urmează să fie vreo judecare, să nu fie criticarea altora, ci determinarea de a nu face ca un frate să cadă. Primul motiv al lui Pavel pentru a nu judeca e că oamenii au să dea socoteală nu unul altuia, ci lui Dumnezeu, care este Stăpânul şi Judecătorul lor. Al doilea motiv este des repetata regulă a iubirii creştine. Creştinii care sunt tari în credinţă, vor fi atenţi, din iubire, la sentimentele şi conştiinţa fraţilor lor mai slabi şi vor exercita orice grijă pentru a evita ofensarea sau punerea lor în încurcătură. Deşi este adevărat că în materie de conştiinţă, nimeni nu are să dea seama pentru altul, totuşi toţi creştinii sunt răspunzători pentru binele reciproc. Şi deşi creştinul este liber să lepede toate rămăşiţele legaliste ale unor vremuri de mai înainte, totuşi iubirea pentru alţii opreşte orice folosire a acestei libertăţi care ar putea să dăuneze vreunui alt credincios care este ,,slab în credinţă” (Rom. 14:1).