13:8 Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea.
Să nu datoraţi nimănui nimic. Creştinul trebuie să-şi plătească toate datoriile care-i revin, dar e o datorie pe care niciodată nu o poate plăti deplin, şi anume, datoria de iubire faţă de semenii săi.
Să vă iubiţi unii pe alţii. Iubirea reciprocă este o obligaţie nemărginită. E o datorie pe care omul trebuie să caute fără încetare să o împlinească, dar care niciodată nu va fi pe deplin realizată, atâta vreme cât rămâne prilej de a face bine semenilor.
Iubeşte pe alţii. [Iubeşte pe un altul, KJV.] Literal, ,,iubeşte pe celălalt”. De unde traducerea ,,pe semenul său” (RSV).
A împlinit. Acela care iubeşte pe semenii săi a împlinit intenţia şi rostul Legii. Toate poruncile lui Dumnezeu sunt bazate pe acel unic principiu al iubirii (Mat. 22:34-40; cf. Rom. 13:5). De aceea, Legea Lui nu poate fi perfect ascultată prin simplă conformare faţă de literă. Adevărata ascultare este o chestiune a inimii şi a duhului (cf. Rom. 2:28,29). Nu satisfacerea din afară, ci iubirea din inimă este împlinirea Legii (cap. 13:10). Adevărul acesta fundamental iudeii au fost greoi a-l crede şi practica, în ciuda învăţăturilor clare ale lui Moise asupra subiectului (vezi Lev. 19:18, 34; Deu. 6:5; 10:12). Ei au transformat legea iubirii lui Dumnezeu într-un cod rigid şi lipsit de iubire. Ei erau grăbiţi să dea zecime din izmă, din mărar şi din chimen, dar treceau cu vederea lucrurile mai grele ale legii, credinţa, judecata, îndurarea şi iubirea lui Dumnezeu (Mat. 23:23; Luc. 11:42). De aceea Isus a căutat să descopere încă o dată adevăratul scop al poruncilor Tatălui Său. El a învăţat că toate poruncile sunt rezumate în iubire (Mat. 22:37-40; Mar. 12:29-34; Luc. 10:27.28) şi că semnul distinctiv al ucenicului ascultător este iubirea pentru semenii săi (Ioan 13:34,35).
Legea. Literal, ,,legea” (vezi cap. 2:12). Deşi referirile sale la anumite porunci din Decalog (cap. 13) arată că Pavel are în minte îndeosebi Legea aceea, lipsa articolului hotărât la ,,lege” sugerează că s-ar putea ca el să vorbească despre ,,lege” ca principiu. După cum păcatul este neascultare de lege sau nelegiuire (vezi 1Ioan 3:4), tot aşa, dimpotrivă, iubirea este (literal), ,,împlinirea legii” (Rom. 13:10).