13:7 Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.
[De aceea, KJV.] Dovezi textuale atestă (cf. pag. 10) omiterea acestui cuvânt. Unii comentatori privesc versetul acesta ca o concluzie la argumentaţia lui Pavel cu privire la datoria creştinului de a asculta de stat. În acest caz, ,,tuturor” e înţeles ca referindu-se la cei din autoritate. Alţi comentatori, însă, interpretează versetul acesta ca o afirmare a principiului larg cuprinzător care se aplică atât la secţiunile precedente, cât şi la cele următoare. În cazul acesta, ,,tuturor” se referă la toţi omenii şi maxima lui Pavel este ,,Daţi tuturor oamenilor cele ce li se cuvine.”
Birul. Gr. phoros, ,,impozit”, ,,datorie”. Înţelesul de ,,chirie” e găsit în papirusuri. Compară Luc.
20:22. Vama. Gr. telos, (vezi Mat. 17:25). Frica. Gr. phobos, aici însemnând respectul cu care ar trebui privit cel care e în loc de autoritate, nu frică în sensul de spaimă şi groază. Comparaţi 1Pet. 2:18; 3:2.
Cinstea. Comparaţi 1Pet. 2:17. Pe vremea lui Pavel, agenţii cârmuirii romane, care erau împuterniciţi să strângă impozitele şi vama, erau, cel puţin pentru iudei, un obiect de ură şi dispreţ. De aceea, sfatul lui Pavel către credincioşii din Roma, ca nu numai să se supună la plata impozitului, dar şi să dea cinstea şi respectul cuvenit cârmuitorilor lor, era în contrast izbitor cu sentimentul în creştere al rebeliunii care era stârnită de iudeii fanatici şi aceasta urma să aducă în curând prăpăd asupra naţiunii lor (vezi Josephus, Război ii. 13. 4-7 [258-270]).