12:2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
Potriviţi. [,,Conformaţi”, KJV]. Gr. suschemotizo, ,,a se conforma pe sine la tiparul altuia”. Cuvântul e tradus prin ,,a se lua după”, ,,a se potrivi la” în 1 Petru 1,14.
Veacului. [,,Lumii”, KJV; ,,veacul”, Nitz.]. gr. aion, literal, ,,veac” (vezi Mat. 13,39; 24,3). Astfel ,,copii ai lumii” (Luca 16,8; 20,34) poate fi redat prin ,,fii ai veacului acestuia”. Creştinul nu trebuie să continue de a se ţine de moda lumii acesteia, aşa cum era obiceiul lui de a o face când trăia potrivit firii pământeşti(Rom. 8,12). Dimpotrivă, el trebuie să sufere o completă transformare prin înnoirea minţii sale.
Să vă prefaceţi. Gr. metamorphoo, de la care vine cuvântul nostru ,,metamorfoză”. În Mat. 17,2, Marcu 9,2 este folosit pentru a descrie transformarea lui Hristos. În 2 Cor. 3,18 descrie transformarea credincioşilor după chipul lui Hristos. Pavel spune că creştinul nu ar trebui să copieze modele exterioare şi efemere ale lumii acestei, ci să fie complet transformat în natura lui cea mai intimă. Sfinţirea cuprinde atât o separare externă de toate obiceiurile nesfinte ale acestui veac, cât şi o transformare lăuntrică a credinciosului însuşi. În altă parte, în NT schimbarea aceasta este descrisă ca o renaştere (Ioan 3,3), o înviere (Rom. 6,4.11.13), o creaţiune din nou (2 Cor. 5,17; Gal. 6,15).
Înnoirea minţii voastre. Înainte de convertire, puterea de raţiune a omului, facultatea de a discerne între bine şi rău, e sub stăpânirea impulsurilor corporale. Mintea este descrisă ca ,,gândurile firii pământeşti” [mintea firească] (Col. 2,18). Dar la data convertirii mintea ajunge sub influenţa Duhului lui Dumnezeu. Rezultatul este că ,,noi avem gândul lui Hristos” (1 Cor. 2,13-16). ,,Cuvintele: ’vă voi da o inimă nouă’ însemnează, ’o minte nouă vă voi da’” (EGW RH 18 dec. 1913). Moartea vieţii vechi în trup şi începutul unei vieţi noi în Duhul (Rom. 6,3-13) e descrisă ca ,,spălarea naşterii din nou şi… înnoirea făcută de Duhul Sfânt” (Tit 3,5). Această schimbare înnoitoare, care începe când credinciosul e convertit şi nenăscut, e o transformare continuă, deoarece omul nostru ,,dinăuntru se înnoieşte din zi în zi” (2 Cor. 4,16) ,,spre [în] cunoştinţă” (Col. 3,10). Şi după cum omul dinăuntru e transformat de puterea Duhului Sfânt, tot aşa viaţa din afară e schimbată progresiv. Sfinţirea minţii se va da pe faţă într-un fel mai sfânt de viaţă, pe măsură ce caracterul lui Hristos e tot mai mult reprodus în credincios (vezi COL 69).
Deosebi. [,,Proba”, KJV; ,,Să cercetaţi”, Nitz.]. gr. dakimozo. Cuvântul acesta lasă a se înţelege punere la cercetare şi la probă. El cuprinde dublul proces al hotărârii care este voia lui Dumnezeu şi apoi a aprobării şi a acţionării pe temeiul ei (cf. Rom. 2,18; Ef. 5,10; Fil. 1,10). Prin reînnoirea minţii lui, credinciosul e făcut în stare să cunoască ce vrea Dumnezeu ca el să facă. El este iluminat pentru a alege între multele căi uluitoare de purtare care se oferă în acest veac rău. Întrucât el nu mai are
o minte firească, ci mintea [gândul] lui Hristos, e dispus să facă voia lui Dumnezeu, şi în felul acesta e în stare să recunoască şi să înţeleagă adevărul (Ioan 7,17). Numai mintea care a fost înnoită de Duhul Sfânt poate interpreta corect Cuvântul lui Dumnezeu. Scripturile inspirate pot fi înţelese numai prin iluminarea de la acelaşi Duh prin care ele au fost date (vezi Ioan 16,13.14; 1 Cor. 2,10.11; GCW 297).
Cea bună. E cu putinţă de a reda jumătatea a doua a acestui verset astfel: ,,ca să puteţi cerca şi aproba care e voia lui Dumnezeu, ce e bineplăcut şi desăvârşit”. Potrivit cu traducerea KJV, sunt descrise caracteristicile voiei lui Dumnezeu; potrivit cu cealaltă redare, conţinutul voiei Sale. Deosebirea esenţială nu este de mare amploare.