12:19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti, zice Domnul.
Prea iubiţilor. Gr. agapetoi. KJV uneori traduce cuvântul acesta literal, ,,iubiţilor” (vezi Rom. 1:7; 9:25; 11:28; 16:12; Efes. 1:6; etc.) şi uneori adaugă un calificativ ,,prea”(vezi 1Cor. 10:14; 2Cor. 7:1; 12:19; Filp. 4:1; etc.).
Nu vă răzbunaţi. Ordinea cuvintelor în textul grec este ,,nu vă răzbunaţi, iubiţilor”.
Lăsaţi să se răzbune mânia. [Faceţi loc mâniei, KJV; Daţi loc mâniei, Nitz.] Literal, ,,daţi loc mâniei”. Articolul definit la ,,mânie” arată că referirea este la mânia lui Dumnezeu (cf. cele de la cap. 5.9). Interpretarea aceasta e confirmată de următoarele cuvinte: ,,răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti”. ,,Daţi loc” înseamnă ,,faceţi loc mâniei răzbunătoare a lui Dumnezeu să lucreze”. Creştinii nu trebuie să încerce să se răzbune asupra celor care caută să-i trateze nedrept. Ei trebuie să lase lucrurile pe seama lui Dumnezeu. Numai un Dumnezeu desăvârşit, cunoscător a toate şi atotiubitor poate să judece drept şi să pedepsească în mod corect pe făcătorii de rele. Atât vorbirea, cât şi ideea acestui îndemn sunt ilustrate în Efes. 4:27, unde Pavel explică faptul că răzbunându-se singuri, dau prilej diavolului să inspire mânie, ură şi înverşunare, în timp de ei ar trebui să încurajeze creşterea roadelor duhului – iubirea, bucuria, pacea şi îndelunga răbdare (Gal. 5:22).
Au mai fost susţinute uneori alte două interpretări ale acestui pasaj. Una este: ,,Lasă timp sau spaţiu mâniei tale să se răcească”. Cealaltă este: ,,Dă loc, adică, cedează la mânia vrăjmaşului [adversarului] tău”. Totuşi, nici una din aceste interpretări nu se încadrează în contextul grecesc.
Este scris. Citatul este din Deu. 32:35. Comparaţi Evr. 10:30. În Deuteronom, declaraţia aceasta este o avertizare pentru poporul lui Dumnezeu. În Evrei, este adresată celor apostaziaţi. Dar aici, în Romani, e folosită ca o mângâiere pentru poporul persecutat al lui Dumnezeu. Dumnezeu îi va răzbuna la timpul cuvenit, deoarece ,,Dumnezeu nu va face dreptate [,,nu va răzbuna”] aleşilor Săi care strigă zi şi noapte către El?” (Luc. 18:7; cf. Deu. 32:40–43; 2Tes. 1:6–10; Apoc. 6:9–11).
Răzbunarea. Gr. ekdikesis, ,,răzbunare”, ,,răsplătire”, ,,pedeapsă” (cf. Fapte 7:24; 2Cor. 7:11; 1Pet. 7:14). Ideea pornirii spre răzbunare personală trebuie să fie eliminată din cuvânt, aşa cum e folosit aici, cu privire la justiţia răsplătitoare a lui Dumnezeu. El înseamnă mai degrabă aplicarea dreptăţii depline la toate părţile. În ziua răzbunării lui Dumnezeu, nelegiuiţii vor primi urmările de neînlăturat ale propriei lor alegeri. Prin felul lor de viaţă de răzvrătire, s-au aşezat atât de în discordanţă cu Dumnezeu, încât chiar prezenţa Lui este pentru ei un foc mistuitor (2Tes. 1:6-10; Apoc. 6:15-17). ,,Slava Aceluia care este iubire, îi va prăpădi” (DA 763).