12:16 Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.
Aveţi aceleaşi simţăminte. [Aveţi acelaşi gând, KJV; Gândiţi aceeaşi, Nitz.] Fiecare creştin ar trebui să intre în sentimentele şi dorinţele semenilor săi credincioşi, încât să fie de acelaşi gând cu ei (vezi Rom. 15:5; 15:5; 2Cor. 13:11; Filp. 2:2; 4:2). Printre creştini ar trebui totdeauna să existe armonia care vine ca rezultat al scopului comun, al nădejdilor comune şi al dorinţelor comune.
Nu umblaţi după lucrurile înalte. [Nu vă gândiţi la lucrurile înalte, KJV; Nitz.] Sau ,,nu fiţi cu gândul pe sus”, ,,nu te îngâmfa” (cap. 11:20), ,,nu fi îngâmfat” (RSV). ,,Dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie” (1Cor. 13.4). Mândria poate fi pricinuită chiar şi de realizări spirituale (vezi 1Cor.12). Buna înţelegere plină de iubire nu poate dăinui acolo unde sunt unii a căror minte umblă după ,,lucruri înalte”, unde este ambiţie personală, îngâmfare sau dispreţ faţă de alţii.
Rămâneţi. [Plecaţi-vă, KJV; Lăsaţi-vă a fi duşi, Nitz.] Gr. sunapago, literal ,,a fi duşi de”, ca de un potop; prin urmare ,,a ceda la”, ,,a se supune la”, ,,a se deda la”. Comparaţi singurele alte două apariţii ale acestui verb, în Gal 2:13 şi 2Pet. 3:17, unde înţelesul nefavorabil este arătat de context, nu de verb.
Cele smerite. [Oameni de stare de jos, KJV.] Textul grec e ambiguu şi se poate referi fie la oameni de jos, fie la lucruri de jos. Cuvântul grecesc pentru ,,de jos” sau ,,smerit” (tapeinos), este adecvat cu privire la persoane în alte părţi în NT, dar e imposibil ca în contextul acesta Pavel să vorbească despre ,,datorii umile” sau ,,însărcinări smerite”. Oricare ar fi ideea, accentul e pe umilinţă.
Pare că cei mai mulţi membri ai bisericii creştine primare erau săraci şi puţinii care erau bogaţi se poate să fi fost ispitiţi să privească cu dispreţ la fraţii lor mai smeriţi (vezi Iac. 2:1-9). Dar
o astfel de lipsă de iubire şi simpatie ar fi făcut cu neputinţă ca credincioşii să aibă ,,aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii”. De aceea creştinii trebuie să aibă acelaşi gând pe care l-a avut Isus. Chiar dacă era de natură divină, El nu umbla ,,după lucrurile înalte”. Ci ,,a luat chip de rob” şi ,,S-a smerit”, aşa că S-a putut asocia cu oamenii de jos, păcătoşi, şi lucra cu ei pentru mântuirea lor (Filp. 2:5-8). Dacă Fiul lui Dumnezeu era gata să Se plece atât de mult prin iubire faţă de făpturile Sale stricate, cu siguranţă creştinii recunoscători ar trebui să fie gata ,,să se plece” pentru a se asocia cu oricare din semenii lor muritori (vezi GW 330-336).
Nu vă socotiţi singuri înţelepţi. [Înţelepţi în îngâmfarea voastră, KJV; Înţelepţi după a voastră găsire cu cale, Nitz.] Literal, ,,înţelepţi prin voi înşivă”, însemnând ,,înţelepţi după propriile voastre păreri” (cf. cele de la cap. 11:25). O astfel de îngâmfare este o ofensă adusă iubirii creştine, deoarece implică dispreţuirea părerilor altora şi, până la urmă, chiar şi a sfatului lui Dumnezeu. Dar ceea ce Isaia avertizează: ,,Vai de cei ce sunt înţelepţi în ochii lor şi cuminţi numai în părerea lor!” (Isa. 5:21; cf. Prov. 3:7). Creştinul a cărui minte a fost înnoită nu se va încrede în înşelăciunea propriei sale iscusinţe şi priceperi superioare şi nu va refuza să asculte de sfatul altora. Dimpotrivă, în iubire şi smerenie, el va respecta judecata fraţilor săi de credinţă şi îşi va păstra mintea deschisă şi primitoare de învăţătură. El va fi gata să recunoască şi să admită propriile sale mărginiri şi erori şi să înveţe de la alţii.