12:12 Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.
Bucuraţi-vă în nădejde. Cele trei îndemnuri scurte din versetul acesta par şi mai mult scoase în evidenţă, când e reţinută ordinea cuvintelor din textul grecesc: ,,În nădejde, bucurându-vă; în necaz, răbdând; în rugăciune, stăruind.” Pavel recomandase deja spiritul de voie bună (vers. 8). În cap. 5:2, el a vorbit despre bucuria credinciosului ,,în nădejdea slavei lui Dumnezeu”. Această nădejde creştină, care este cauza unei astfel de bucurii, a fost explicată în cap. 8:20-25. Nădejdea aceasta face în stare pe creştin să privească dincolo de întunericul şi necazul clipei de faţă, la lucrurile care nu sunt văzute şi veşnice (2Cor. 4:17.18). Faptul că nădejdea, la fel ca multe din virtuţile creştine, odrăsleşte din virtutea fundamentală a iubirii, e arătat de 1Cor. 13:7, ,,iubirea nădăjduieşte toate”.
Răbdători. Gr. hupomeno, ,,a suporta” (cf. hupomene ,,răbdare”; vezi cap. 5:3). Un zel de felul celui descris în versetul anterior curând are să întâmpine împotrivire şi necaz. Dar, având înaintea sa nădejdea slavei lui Dumnezeu, creştinul nu murmură niciodată împotriva lui Dumnezeu şi nici nu simte vrăjmăşie împotriva persecutorilor săi. El rămâne calm la postul datoriei, în ciuda încercărilor pe care le cuprinde. O astfel de răbdare stăruitoare a fost perfect exemplificată de Hristos care, în împrejurări mai dificile, a suportat mai mult decât oricare din urmaşii săi va fi chemat să întâmpine. Virtutea răbdării era în mod deosebit necesară în timpurile tulburi prin care trecea biserica pe vremea lui Pavel. Apostolul cunoştea din experienţă că suferinţele pentru cauza lui Hristos urmau să fie intense (vezi Rom. 8:35; 2Cor. 1:4; 1Tes. 1:6; 3:3–7; 2Tes. 1:4–6). Legătura dintre iubire şi răbdare e arătată şi în 1Cor. 13:7, iubirea ,,rabdă toate”.
Stăruiţi. [Fiţi stăruitori cu răbdare, Nitz.] Gr proskartereo, ,,a persista”, ,,a continua statornic”, ,,a persevera”. Acelaşi cuvânt e tradus în altă parte ,,să-l ţină la îndemână” (Mar. 3:9), ,,îi slujea tot timpul” (Fapte 10:7), ,,făcând necurmat” (Rom. 13:6). Numai prin comuniune stăruitoare cu Dumnezeu poate creştinul să păstreze tărie şi curaj pentru a răbda necazurile prin care va trece în chip inevitabil (vezi Fapte 1:14; 6:4; Col. 4:2). Fixarea gândului continuu la lucrurile de sus (cf. Col, 3:2) şi măsurarea fiecărui act şi impuls prin contemplarea slavei şi voii lui Dumnezeu sunt leacul sigur al lipsei de răbdare sub provocare şi opoziţie. Mai mult, Dumnezeu dă Duhul Său celor care cu râvnă şi stăruitor doresc prezenţa Lui (vezi Ioan 16:23, 24; Fapte 1:14; 2:4), şi acelaşi Duh care aduce ,,iubire” (cf. Rom. 12:9) şi ,,bucurie” (vers. 12), aduce şi ,,îndelungă răbdare” şi ,,cumpătare”, literal, ,,stăpânire de sine” (Gal. 5:22,23).