11:7 Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
Deci, ce urmează? Ce concluzie e de tras din adevărurile deja afirmate? Întrucât Dumnezeu nu a lepădat pe poporul Său Israel, care este poziţia lor exactă? Pavel acum arată că afirmaţia din cap. 9,31 trebuie să fie înţeleasă că, în timp ce este adevărat că Israel ca naţiune dăduse greş în a atinge ţinta, totuşi eşecul nu era total. O parte a lui Israel, cei aleşi, izbutiseră.
Căpătat. Gr. epitugchano, ,,a atinge ţinta”, de unde ,,a ajunge la”, ,,a obţine”.
Căuta. Timpul prezent arată că această căutate este încă în curs. Israel, ca popor, a urmărit şi încă mai urmăreşte neprihănirea, exact lucrul pe care nu au izbutit să-l capete. Obiectul căutării lui Israel împreună cu faptul că ei o căutau pe o cale greşită, fusese deja explicat în cap. 9,31.32; 10,2.3). Principiul fundamental afirmat în aceste pasaje fusese repetat emfatic în cap. 11,6.
Rămăşiţa aleasă. [,,Alegerii”, KJV[. Adică cei care fuseseră aleşi. Comparaţi expresia ,,tăierea împrejur”, însemnând cei care fuseseră tăiaţi împrejur (cap. 3,30; 4,9). Pavel subliniază faptul că cei mântuiţi îşi datorează poziţia numai harului şi alegerii lui Dumnezeu.
Au fost împietriţi. [,,Au fost orbiţi”, KJV]. Gr. poroo, , ,,a împietri”, ,,a se îngroşa”, ,,a deveni nesimţitor” (cf. 2 Cor. 3,14), citatul din VT din Rom. 11,8 vorbeşte despre Dumnezeu ca despre cineva care poartă răspunderea împietririi. În limbajul netehnic al Bibliei, se spune adesea despre Dumnezeu că face ceea ce nu împiedică de a se face (vezi 2 Cron. 18,18).
În felul acesta, s-a lămurit că iudeii credincioşi ca şi cei credincioşi dintre neamuri, sunt mântuiţi numai prin har (Rom. 11,6; cf. Ef. 2,8). Cât despre restul lui Israel, au fost împietriţi, nu pentru că Dumnezeu i-a lepădat, deoarece El n-a făcut lucrul acesta (Rom. 11,1.2), ci pentru că au căutat să-şi statornicească propria lor neprihănire prin propriile lor fapte şi nu s-au supus neprihănirii lui Dumnezeu (cap. 10,3).