11:5 Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har.
Tot aşa. Aşa cum pe vremea lui Ilie apostazia lui Israel nu era atât de universală cum părea să fie, şi aşa cum profetul în deznădejdea lui o credea să fie, tot aşa acum lepădarea lui Hristos nu era atât de deplină în extindere cum ar fi putut unii să presupună. Era acum, aşa cum fusese şi atunci, o rămăşiţă credincioasă. Dumnezeu încă se ocupa de poporul Său folosindu-se de acelaşi principiu.
Rămăşiţă. Gr. leimma, de la verbul leipo, ,,a lăsa”. Leimma, nu mai apare nicăieri în altă parte în NT şi numai aici în LXX-a (2 Regi 19,4). În altă parte, în NT ,,rămăşiţă” este de la kataleimma (Rom. 9,27), şi de la loipos (Apoc. 11,13; 12,17; 19,21). Totuşi, înţelesul nu este substanţial diferit.
Alegeri prin har. Dumnezeu alege pe aceia care constituie rămăşiţa Sa care acceptă prevederile Sale de har. Ei nu au câştigat situaţia lor ca membri prin faptele lor, ci au acceptat fără plată harul oferit lor (vers. 6). Motivul pentru care rămăsese numai o rămăşiţă de credincioşi în Israel e că majoritatea iudeilor se încredeau cu încăpăţânare în propriile lor fapte în loc să se sprijine pe harul lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu Şi-a retras Duhului harului Său respins şi a lăsat pe cei ce nu voiau să se pocăiască pe seama inimii lor împietrite (vers. 7-10). Rămăşiţa credincioasă de pe vremea lui Pavel era alcătuită din ce care primeau pe Isus ca Mesia şi care deveniseră membrii ai bisericii creştine (vezi AA 376, 377).