11:26 Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.
Şi atunci. [,,ŞI aşa2, KJV]. Gr. kai hocitos, ,,şi astfel”, ,,şi în felul acesta”.
Tot Israelul. Că Pavel nu învaţă mântuirea universală nici pentru neamuri, nici pentru iudei, a fost deja arătat (vezi vers. 25). În plus, pentru ce numai generaţia iudeilor care trăiesc în timpul sfârşitului să fie asiguraţi de mântuire prin vreun fel de decret divin? Pavel exprimase nădejdea sa că ,,unii din ei” (vers. 14) ar putea fi mântuiţi. Pare evident din aceasta că el credea că mulţi urmau să respingă toate eforturile de a-i mântui, şi că în acord cu aceasta, el niciodată nu şi-a imaginat convertirea întregii naţiuni.
Unii comentatori susţin că rămăşiţa credincioasă (vezi vers. 5) la care sunt adăugaţi acei iudei care primesc pe Hristos în cursul erei creştine constituie ,,tot Israelul” care va fi mântuit. Vederea aceasta este bazată pe observaţia că povara lui Pavel în cap. 11 este mântuirea semenilor săi israeliţi. El tratează mântuirea lor cu ceea a neamurilor. Cele două grupe sunt diferenţiate în decursul capitolului prin faptul că la iudei se face referire la persoana a treia şi la neamuri la persoana a doua. Mântuirea celor dintâi e descrisă prin expresia ,,tot Israelul va fi mântuit”; aceea a celor din urmă prin ,,va intra numărul deplin al neamurilor”.
Alţi comentatori susţin că ,,tot Israelul” reprezintă Israelul spiritual. Vederea aceasta este bazată pe credinţa că Pavel completează aici ilustraţia sa cu măslinul. El arătase cum ramurile care reprezentau pe iudeii necredincioşi fuseseră tăiate şi ramurile de măslin sălbatic, reprezentând neamurile, fuseseră altoite în tulpină. El arătase, de asemenea, cum ramurile tăiate puteau fi reunite cu tulpina părintească. Prin altoirea acestor ramuri, pomul reprezentând Israelul spiritual care urma să fie din nou întregit. ,,Tot Israelul” ar fi urmat să reprezinte în felul acesta totalitatea celor mântuiţi. Iudeii şi neamuri, care împreună constituie ,,tot” Israelul adevărat (Rom. 2,28.29; Gal. 6,15.16).
Cum este scris. Citatul este din Is. 59,20.21; 27,9, fiind mai în acord cu textul ebraic. În locul ,,de dragul Sionului” din LXX, citatul lui Pavel zice: ,,din Sion”. Modificarea se poate să fi fost sugerată de pasaje ca Ps. 14,7; 50.2; 53,6; Is. 2,3; Mica 4,2.
Izbăvitorul. [,,Eliberatorul”, KJV]. Textul ebraic la Is. 59,20 zice go’el, ,,răscumpărător” (vezi Iov 19,25; cf. Deut. 25,5-10; Rut 3,12.13; 4,7-10).
Sion. Adică, Ierusalim (vezi ps. 48,2).
Nelegiuirile. Gr. arebeia, ,,nelegiuirea în gând şi faptă”, ,, fără evlavie”. Prezicerea lui Isaia exprima nădejdea că o redeşteptare va trece printre rândurile Israelului apostaziat şi că naţiunea în cele din urmă îşi va fi împlinit destinul ei divin. Pavel arată că profeţia îşi va găsi împlinirea nu cu naţiunea iudeilor, ci cu iudeii individuali care acceptă pe Isus ca Mesia şi sunt altoiţi în tulpina adevăratului Israel (vezi vers. 23).
Iacov. Adică Israel (vezi Num. 23,21; Ps. 78,5; Mica 3,8).