11:25 Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.
Să nu ştiţi. [,,Să nu fiţi neştiutori”, KJV]. Comparaţi Rom. 1,13; 1 Cor. 10,1; 12,1; 2 Cor. 1,8; 1 Tes. 4,13).
Taina. [,,Misterul”, KJV]. Gr. musterion, însemnând în greaca clasică, ,,ceva ascuns”, ,,un secret” înrudit cu mustes, ,,un iniţiat”. Forma verbală muelo înseamnă ,,a iniţia”, şi e înrudită cu ,,muo”, ,, a închide [ochii sau gura]”.
La păgâni musterion, de obicei la plural musteria, era folosit cu privire la secrete sau doctrine secrete, care să fie făcute cunoscut numai celor care fuseseră în mod deosebit iniţiaţi. Era termenul tehnic pentru ritualurile şi celebrările lor secrete şi de asemenea, pentru uneltele şi ornamentele mistice pe care le foloseau la ceremoniile lor. În ce priveşte folosirea termenului ,,taină” în literatura de la Qumram vezi vol. IV, p. 92.
În NT musterion se referă la ceva ce Dumnezeu vrea să facă cunoscut celor care sunt gata să primească descoperirea Lui, şi nu la ceva ce El doreşte să păstreze secret. În scrierile lui Pavel cuvântul poartă înţelesul de ceva care, deşi incapabil de a fi pe deplin înţeles de raţiunea omenească neajutorată, a fost făcut acum cunoscut prin descoperire dumnezeiască (vezi cap. 16,26; etc.). În Apoc. 1,20; 17,5.7 musterion se referă la un simbol care cere interpretarea înţelesului său.
Pavel socotea drept misiune a sa de a face cunoscut taina ,,care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri” (Rom. 16,25; cf. 1 Cor. 2,7; Ef. 3,3.4). Scopul veşnic al lui Dumnezeu de a răscumpăra pe om în Hristos fusese făcut acum cunoscut în creştinism. În felul acesta, Pavel descrie întreaga descoperire creştină ca o taină (Rom. 16,25; 1 Cor. 2,7-10; Ef. 1,9; 6,19; Col. 1,26; 2,2; 1 Tim. 3,9). El aplică termenul la întruparea lui Hristos (1 Tim. 3,16), la unirea lui Hristos şi a bisericii Sale ca preînchipuită prin căsătorie (Ef. 5,32), la transformarea sfinţilor la a doua venire (1 Cor. 15,51), la opoziţia lui antihrist (2 Tes. 2,7) şi în deosebi la admiterea neamurilor în împărăţia lui Hristos (Rom. 16,25.26; Ef. 3,1-6; Col. 1,26.27).
Taina pe care o face acum cunoscut Pavel e scopul lui Dumnezeu de a mântui atât pe iudei, cât şi pe neamuri în împărăţi Sa. Împietrirea lui Israel e ceva care depăşeşte priceperea oamenilor (Rom. 11,33) când este vorba de realizarea acestui plan divin.
Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi. Literal, ,,înţelepţi în voi înşivă” sau ,,înţelepţi după voi înşivă”. Pavel e preocupat cu privire la faptul că nu cumva neamurile să se îngâmfe presupunând că acceptarea a ceea ce iudeii refuzaseră se datora cumva meritelor lor. Nu era nici un motiv pentru neamurile credincioase să dispreţuiască pe iudeii necredincioşi. Expresia aceasta arată că ,,fraţii” cărora li se adresează aici Pavel sunt în deosebi creştini dintre neamuri. El se adresase unor astfel de creştini cu începere de la vers. 13.
Împietrire. [,,Orbire”, KJV]. Gr. porosis, ,,împietrire” (cf. Rom. 11,7; Marcu 3,5; Ef. 4,18). Aici arată o ,,întunecare mintală”, ,,insensibilitate spirituală”.
O parte. Împietrirea nu venise asupra întregului Israel, ci numai la ,,o parte”. ,,Rămăşiţa datorită unei alegeri prin har” nu fusese afectată în felul acesta (vers. 5) ,,Unele ramuri”, nu toate fuseseră tăiate (vers. 17).
Până. Chiar până la sfârşitul timpului împietrirea pentru ,,o parte” va fi starea spirituală a iudeilor. Cele două expresii-cheie din acest pasaj, sunt ,,numărul deplin al neamurilor [plinătatea neamurilor]” şi ,,tot Israelul” (vers. 26). Dacă, aşa cum susţin unii, Pavel în aceste expresii cuprinde literal populaţia totală a neamurilor şi ,,totalitatea” neamului iudaic, după trup, el învaţă mântuirea universală. Dar, indiferent ce învaţă Pavel în acest pasaj dificil, el lucru cert că el nu învaţă mântuirea universală, deoarece scrierile lui conţin numeroase afirmaţii neechivoce în opoziţie cu o asemenea doctrină (vezi Rom. 1,18.32; 2,1-11; 2 Tes. 1,7-10 etc.)
Dumnezeu nu impune nimănui mântuirea. Dacă oamenii aleg să-şi înăsprească inima împotriva Evangheliei, El nu se amestecă în alegerea lor. Împietrirea lor este astfel din propria lor alegere şi răspunderea pentru ea nu trebuie să fie pusă pe seama lui Dumnezeu (vezi Rom. 9,18). E cu putinţă pentru Dumnezeu să mântuiască dintr-o naţiune numai atâţia câţi se supun prevederilor harului.
Va intra. Adică, în împărăţia lui Hristos, comunitatea poporului lui Dumnezeu care e reprezentat de măslinul cel bun şi în care unele persoane din rândul neamurilor au fost deja altoite.