11:20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!
Adevărat. [,,Bine”, KJV]. Gr. kalos, ,,e adevărat”, ,,aşa e” (cf. Marcu 12,32). Pavel admite adevărul afirmaţiei că ramurile au fost tăiate, cu rezultatul că altele au fost altoite. Necredinţa. Gr. apistia. ,,lipsă de credinţă”. Comparaţia cuvântul pistis, tradus ,,credinţă” în propoziţia următoare. Strânsa legătură dintre aceste două cuvinte este clar văzută în textul grecesc.
Stai în picioare prin credinţă. Pavel merge mai departe pentru a corecta deducţia greşit exprimată în versetul precedent reamintind creştinilor dintre neamuri despre felul cum ei au devenit membri ai Israelului spiritual. Iudeii fuseseră lepădaţi din cauza necredinţei lor. Neamurile fuseseră primite din cauza credinţei lor. Când e recunoscută adevărata cauză a lepădării lui Israel, ea nu lasă nici un prilej creştinului dintre neamuri să se laude. Ea e, mai curând, o avertizare ca omul să se ţină tare de credinţa sa ca singură condiţie pe temeiul căreia rămâne în siguranţă ca o ramură în pom. De aceea nu trebuie să se ,,îngâmfe” din cauza noilor sale privilegii şi noii sale poziţii, ci mai degrabă să se ferească de a nu cădea cum au căzut alţii. Vezi cap. 3,3; 10,17.
Nu te îngâmfa. [,,Nu fii îngâmfat”, KJV]. Sau ,,opreşte-te de a mai crede lucruri mari”, adică ,,nu fii încrezut”. Creştinul dintre neamuri nu are mai mult merit personal de cum aveau iudeii care fuseseră tăiaţi. De aceea nu are motiv să fie îngâmfat. În plus, credinţa nu poate să trăiască în omul a cărui ,,inimă se măreşte” (Hab. 2,4).
Ci teme-te. Încrederea peste măsură de mare şi un fals simţ al siguranţei va duce la acelaşi rezultat dezastruos pe care le-au încercat iudeii. Comparaţi Evr. 4,1.