11:11 Întreb dar: S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
S-au poticnit ei? Construcţia textului grec implică un răspuns negativ (cf. vers. 1) ca şi cum ar fi zis: ,,Ei nu s-au poticnit ca să cadă. Nu e aşa?” iudeii cu adevărat s-au poticnit, deoarece ,,s-au lovit de piatra de poticnire” (cap. 9,32,33). Mulţi s-au smintit din cauza lui Hristos. Dar poticnirea lor a avut ca rezultat ducerea Evangheliei la neamuri. Lucrul acesta, la rândul lui, urma să reacţioneze ca un stimulent asupra iudeilor.
Ca să cadă. Sau ,,în aşa fel ca să cadă”. Construcţia textului grecesc poate fi interpretată ca exprimând fie scop, fie rezultat. Ultimul este sensul corespunzător în contextul acesta.
Nicidecum. [,,ferească Domnul”, KJV].
Alunecarea. [,,Căderea”, KJV]. Gr. paraitoma, literal, ,,o alunecare [sau cădere] într-o parte”, ,,un pas greşit”. În cap 5,15-20 paraptoma e tradus ,,greşeală”.
Neamurilor. [,,La neamuri”, KJV]. Lepădarea Evangheliei de către iudei, şi violenţa sporită a opoziţiei lor, promovase mult predicarea Evangheliei la neamuri şi acceptarea ei în consecinţă (vezi Fapte 8,4; 11,19-21). Acesta era cazul în propria experienţă a lui Pavel la Antiohia din Pisidia (Fapte 13,45-49).
Să facă pe Israel gelos. [,,Să-i provoace”, KJV]. Adică pe iudei. Privilegiile lor îi făcuseră neglijenţi şi apatici. Acum priveliştea altora care intrau în privilegiile lor trebuia să-i trezească din apatia lor şi să deştepte o dorinţă de a participa la binecuvântările de care se bucurau acum neamurile.