10:8 Ce zice ea deci? Cuvântul este aproape de tine: în gura ta şi în inima ta. Şi cuvântul acesta este cuvântul credinţei, pe care-l propovăduim noi.
Ce zice ea? Adică: Ce spune neprihănirea prin credinţă? Pavel continuă să personifice neprihănirea prin credinţă (vezi vers. 6). Cuvântul este aproape de tine. Scopul pasajului VT era de a sigura pe Israel că Dumnezeu
luase măsuri prin care cerinţele legii puteau fi împlinite. Legământul veşnic făcut cu Adam în Eden prevedea iertare pentru încălcarea legii şi har întăritor pentru ascultare prin credinţă în Mesia care urma să vină. Oamenii dădeau pe faţă credinţa lor în Răscumpărătorul prezentând sacrificiile lor de animale şi prin ţinerea celorlalte cereri ale ritualurilor legii. Israeliţii erau rezervaţi în a primi legământul acesta, dat lui Adam şi reînnoit lui Avraam (vezi Ez. 16,60). În schimb, au ales să caute neprihănirea prin propriile lor eforturi spre ascultare. Profeţii VT au căutat adesea să determine poporul să accepte prevederile planului veşnic al lui Dumnezeu, dar fără succes. Domnul, prin Ieremia, le-a oferit noul legământ (vezi Ier. 31,31-34). Ezechiel a subliniat nevoia de o ,,inimă nouă” şi un ,,duh nou” (vezi Ez. 36,26). În felul acesta, neprihănirea prin credinţă le era oferită ,,dar cuvântul ce le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că nu a găsit credinţă la cei ce l-au auzit” (Evrei 4,2; cf. Gal. 3,8). Cuvântul era ,,aproape” de ei. Tot ce se cerea era credinţă cu inima şi mărturisire cu gura. În felul acesta, Pavel contrastează simplitatea credinţei cu sarcina laborioasă şi lipsită de nădejde a încercării legaliste de a înălţa neprihănirea personală a omului (Rom. 10,2.3.5).
Cuvântul credinţei. Adică, solia Evangheliei cu privire la credinţă. Aceasta este unica apariţie a acestei expresii în NT. Cuvântul pe care Moise îl descrie ca ,,aproape foarte de tine, în gura ta şi în inima ta, ca tu să-l faci” (Deut. 30,14) este esenţial acelaşi cu ,,cuvântul credinţei” predicat de Pavel
– Evanghelia care vesteşte credinţa ca principiu al neprihănirii.
Pe care-l propovăduim. Pavel adaugă aceasta pentru a scoate în evidenţă că adevărul neprihănirii prin credinţă nu e necunoscut şi poate fi înţeles de toţi cei care sunt dispuşi să asculte. Că iudeii nu pot să se scuze este arătat şi mai pe deplin în vers. 14-21.